Moto: Natanael i-a zis: Poate ieși ceva bun din Nazaret? Vino și vezi, i-a răspuns Filip (Evanghelia după Ioan, 1:46)

Suntem în orașul Nazaret, orașul copilăriei lui Iisus, orașul care îi dă și renumele de Nazarineanul în inscripția defăimătoare I.N.R.I. (Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor) pusă în batjocură pe crucea Sa pe muntele Golgota de către soldații Romei și-mi stăruie mereu în minte faptul că despre acest interval de timp, al copilăriei petrecute în Nazaret, nu se face aproape nici o referire la Domnul nostru Iisus Hristos în textele evanghelice. Știm doar din Evanghelia lui Luca că, fără știrea părinților Săi, Iisus a rămas în templu să stea de vorbă cu bătrânii care se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui (Luca, 2: 47). Fără să am pretenții că am avut și eu trăirea intensă și revelatoare a misticului austriac Jakob Lorber din Graz, Austria, despre care am scris anterior, mi-am imaginat într-un mod mai modest și anume în chip poetic vizita adolescentului Iisus de numai 12 ani la marele templu din Ierusalim în aceste sonete:

 După trei zile l-au aflat în Templu:/Îi asculta pe-nvăţători şi-apoi/Îi întreba: - Ce s-a-ntâmplat cu voi,/De nu puteţi ca să mai daţi exemplu?/Îşi înfoiau rabinii al lor peplu,/Cum fac în baltă amorezi broscoi/Sau când se-nfruntă aprig în noroi/Curcanii când femelele-i contemplu./Doar Nicodim şi un judecător/Al Romei, care-au fost prezenţi în sală,/L-au ascultat pe Iisus cu fior/Şi n-au participat la-a lor năvală/De vorbe grele, că-i instigator/Ciudatul Prunc ce-ar provoca… răscoală. Prima zi a lui Iisus la templu: - Ce-aţi face dacă Eu aş fi Mesia?/A întrebat divinu-adolescent./Atunci rabinul şef, pe-un ton dement,/Sus a sărit, de i-a căzut scufia:/- Să-ţi scoţi, băiete, tu, din cap, trufia!/Cum poate omul, cât de eminent,/Ar fi pe lume, credincios, clement/Să fie el Cuvântul, Veşnicia ?/- Răspundeţi-Mi, ce spus-a Isaiia?/N-a prorocit demult, el, în cetate/Despre Ioan, fiul lui Zaharia,/Ca toţi iudeii, tineri şi-n etate,/Să se căiască: Vine Împărăţia,/Şi drepte faceţi Lui cărările. Şi toate? A doua zi a lui Iisus la templu: - Plătit-ai taxa c-ai intrat aici?,/A întrebat din jilţul lui rabinul/Şi-i se văzu inelul cu rubinul,/Cum strălucea ca lama unui brici./- Fiu de tâmplar, întâiul din novici,/Dacă în templu te-a adus destinul,/Noi Te iertăm, că n-ai adus tainul/ Şi Te-ascultăm. Ce vrei să ne mai zici?/ - De nu veţi fi voi vrednici de Cuvântul/Tatălui Meu, atât de răbdător,/Vă va împrăştia pe tot pământul,/Şi-n neam păgân va căuta ogor;/Şi cum împăştie o pleavă vântul,/Va dărâma  El templul lucitor! A treia zi a lui Iisus la templu: Un alt bătrân a spus: - Ştiţi, Galileea,/Este o ţară plină de-exaltare/Şi nu de vechi şi sfinte, mari altare/Şi bine ştim cu toţii vorba-aceea/Ce a umblat şi umblă în Iudeea:/Că niciodată, din acele ogoare,/La mijloc de deşert şi Marea Mare/Nu va ieşi Profetu - Ales cu Cheia!/Apoi intrară-n templu, ei, părinţii/Lui Iisus şi mama Lui L-a dojenit,/Dar El răspunse: - Prin puterea minţii,/La Casa Tatălui eu am venit,/Să împlinesc ce spus-au demult  Sfinţii,/Că Noua Împărăţie a sosit!

 Orașul Nazaret este menționat doar în Noul Testament și se specifică faptul că era neînsemnat, datorită puținătății numărului de locuitori și a sărăciei familiilor de aici. Denumirea de Nazaret derivă din cuvântul ebraic Nețer, care în traducere înseamnă rădăcină, odraslă. O denumire deloc întâmplătoare și care a prevestit odrasla sau mlădița care va răsări din rădăcina lui Iesei care a fost tatăl lui David, străbunul Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Isaia, 11,1). Așezarea are o poziționare superbă între țărmul Mării Mediterane și țărmul Mării Galileii, aici vegetația este bogată, abundentă în arbuști, cactuși, smochini, rodieri, astfel că fericitul Ieronim vorbește despre Nazaret ca despre un trandafir ce își deschide corola spre cer. Azi, orașul ajunge la o populație de 81.000 locuitori, majoritatea sunt arabi, cu un procent de 30% creștini și doar 1% evrei. Astăzi Nazaretul se numește Nasirah și se află la mai mult de 140 km de Ierusalim. În apropierea localității se află calcar din abundență folosit ca material de construcții. Clădirile sunt înconjurate de smochini, măslini și pe alocuri, de chiparoși. Undeva în vale, se află Fântâna Fecioarei, cu izvoare care alimentează cu apă localitatea. Tradiția spune că mama lui Isus venea deseori la fântâna aceasta pentru a aduce apă proaspătă acasă.

Potrivit mărturiilor istorice în luna martie  a anului 747 de la intemeierea Romei (ab urbe condita) se petrece aici episodul minunat al Bunei Vestiri în cetatea Nazaretului în care aflăm că arhanghelul Gavriil a anunțat pe o fecioară care se trăgea din neamul regelui David că va naște pe Fiul lui  Dumnezeu. Fecioara cu numele de Maria acceptă acest destin și răspunde supusă îngerului: Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău! (Evanghelia după Luca, 1, 38). Din punct de vedere geografic, Nazaretul este amplasat pe o colină și pe vremea lui Isus era locuit de oameni modești, cu un nivel de viață scăzut, chiar sărăcăcios. Referindu-se la dialogul dintre Filip și Natanael, autorul biblic  Ellen White scrie:
„Când Natanael a privit la Iisus a fost dezamăgit. Se poate ca omul acesta care purta semnele sărăciei și muncii să fie Mesia? Cu toate acestea, Natanael nu se putea hotărî să se lepede de Iisus, deoarece cuvintele lui Ioan îl pătrunseseră la inimă.”  Dar întrebarea lui Natanael: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” descoperă și o altă latură neplăcută a locului unde a copilărit Iisus. Exista o moralitate destul de scăzută, din cauza lipsei de educație, se putea vorbi despre caracterul greșit format al oamenilor de aici, aspect ce se va exterioriza în atitudinea de respingere a lui Iisus. În această zonă se situează de tristă amintire unde oamenii ostili lucrării Mântuitorului au vrut să-L arunce în prăpastie. Cum a fost comportamentul lui Isus în această atmosferă? Ellen White scrie: Locuitorii din Nazaret erau proverbiali din cauza stricăciunii lor. Proasta reputație pentru care erau în general cunoscuți se vede din replica lui Natanael. Iisus a fost pus în locul unde caracterul său avea să fie probat. Era necesar ca El să vegheze necontenit pentru a-și păstra neprihănirea. A fost supus la toate luptele pe care trebuie să le ducem și noi, pentru ca să ne fie o pildă în tinerețe și maturitate.”
Se știe că  părinții lui Isus, fiind săraci, depindeau întrutotul de munca lor zilnică. Iisus era însă obișnuit cu sărăcia, răbdarea și sacrificiul. Această experiență i-a fost protectoare. Nici câștigul, nici plăcerea, nici laudele, nici mustrările nu l-au putut determina să consimtă la o faptă rea. Hristos a fost singurul fără de păcat care a locuit vreodată pe pământ, cu toate că aproape 30 de ani a locuit printre locuitorii imorali din Nazaret. Exemplul Lui este o mustrare pentru aceia care consideră că a trăi o viață fără de păcat necesită un anume loc sau anumite condiții (avere, apreciere etc). În viață însă, ispita, sărăcia și greutățile sunt adevărata disciplină necesară pentru dezvoltarea curăției și tăriei de caracter.
Poate ieși ceva bun din Nazaret? - asta-i întrebarea hamletiană de altădată pe care și-a pus-o și Natanael, știind despre necurăția locuitorilor din acea localitate. Dar după cum focul alege aurul și argintul din mizerabilul minereu, tot așa, din locuri cu o proastă reputație morală a ieșit curat și întreg Luceafărul Mântuirii omenești prin persoana divină a lui Iisus Hristos.
Poate ieși ceva bun din Nazaret? Poate ieși ceva bun din Moise, omul care a ucis un egiptean înainte de ieșirea iudeilor de sub robia faraonică? Treizeci de ani a trebuit să trăiască Iisus în Nazaret și să îndure cu răbdare nevolniciile și stricăciunile locuitorilor. Patruzeci de ani a trebuit Moise să suporte nevolniciile iudeilor săi  în marșul curățitor prin pustie. Dar Bunul Dumnezeu transformă profund firea omenească, așa cum s-a întâmplat și cu Maria Magdalena, cu Petru, cu apostolii supranumiții fiii tunetului, cu apostolul Toma cel necredincios în învierea Mântuitorului Iisus Hristos, la fel s-a întâmplat cu năvalnicul opresor Saul din Tars, care a orbit pe drumul Damascului pentru a vedea cu adevărat lumina Celui pentru care va străbate lumea întreagă spre a-I răspândi Cuvântul…

Poate ieși ceva bun din Nazaret? Poate ieși ceva bun din noi? Poate ieși ceva bun din mine? Sunt întrebări pe care trebuie mereu să ni le punem pe tot parcursul vieții și să răspundem: Da, poate ieși ceva bun din noi, din mine, dacă ascultăm, dacă ascult, învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos.

Există în Nazaret o biserică ortodoxă cu hramul Sfântul Arhanghel Gavriil, situată taman în preajma izvorului unde după tradiție a avut loc Buna Vestire. Pelerinii, după ce se închină în biserică, iau apă de la izvorul care curge sub icoana Bunei Vestiri, situat într-o grotă a lăcașului. Pictura acestei biserici a fost realizată de către doi pictori români, frații Moroșanu în anul 1978, pe timpul patriarhului Iustin, eveniment consemnat în Pisania de la intrarea în biserică, situată pe partea interioară a acesteia. Tot pe pereții din interior se observă chipurile unor sfinți ale căror moaște se află la noi în țară: Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Deasupra intrării în grota ce adăpostește izvorul, la o înălțime de circa 2 metri se poate admira icoana Bunei Vestiri cu inscripții în limbile română, greacă, franceză, rusă, engleză și arabă. Pe străzile orașului se observă o serie de ateliere de tâmplărie, un memento necesar al faptului că Iosif era tâmplar și că și fiul său Iisus a practicat în copilăria și tinerețea sa această frumoasă meserie. În comparație cu regiunea tristă și pustie din jurul Ierusalimului, Galileea este un ținut plin cu verdeață, cu o climă dulce, plăcută, o adevărată țară demnă de Cântarea Cântărilor, pe timpul lunilor martie și aprilie ținutul este un covor de iarbă, flori și arbuști, cu turturele zvelte, mierle albastre, ciocârlii moțate, mici țestoase delicate, berze cu aer grav printre sate pitorești, pe vremuri Galileea nu avea mari orașe, dar era populată și cultivată pe toată suprafața sa. Iisus și-a petrecut copilăria într-un ținut bucolic de o rară frumusețe demn de cântat în Psalmi, în bucurie fraternă cu prietenii și rudele sale și cărora mai târziu le va vorbi despre un alt ținut al eternității, al Împărăției Cerurilor.

Autocarul uriaș condus cu mare îndemânare de șoferul Hameed pe străzi înguste și întortocheate ajunge în sfârșit în fața imensului Hotel Plaza, din Nazaret, unde vom fi cazați. Urmează obișnuita forfotă a coborârii precipitate, să poată pleca autocarul cât mai repede, urmată de silnica înhămare la geamantane și alte calabalâcuri și urcăm cu toții spre camerele ce ni se repartizează. Eu și fiul meu nimerim la etajul opt, la camera 825. Este o cameră mare, bine îngrijită, cu două paturi, baie, TV și cu vedere largă spre urbea nazarineană.

Întrucât a doua zi, este duminică, 13 noiembrie 2022, și vom merge cu toții la slujba de la biserica din Capernaum, părinții îndrumători ne spun că ne putem spovedi într-o sală mare din holul hotelului. Zis și făcut. Părinții Pintea Romulus Cosmin și Mureșan Violin se așază fiecare într-un colț din sală și noi, pelerinii așezați la coadă, așteptăm cu rădbare și emoție să ne vină rândul la spovedanie.

 13 noiembrie 2023, la sfânta liturghie în biserica din Capernaum

 A doua zi, dis-de-dimineață, cei care ne-am spovedit așteptăm răbdători să termine de mâncat micul dejun colegii noștri pelerini și apoi cu toții urcăm în autocar spre a merge la biserica din Capernaum. Orașul Capernaum joacă un rol deosebit în viața pământeană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru că se leagă de începutul vindecărilor și a propovăduirii mesianice. În traducere, Capernaum înseamnă cetatea lui Naum, fiind orașul în care s-a retras și a locuit Iisus Hristos după ce a plecat din Nazaret. Capernaum a mai fost numit și orașul Domnului, aici Mântuitorul vindecă sluga unui sutaș roman, un lepros, vindecă pe soacra lui Petru. Aici se găsește o biserică ridicată pe locul unde a fost casa lui Petru, în această casă exista o odaie pusă la dispoziția lui Iisus spre a se odihni când se întorcea din peregrinările sale. Aici, în casa lui Petru, patru bărbați au adus pe targă un paralitic, dar neputând să ajungă la Mântuitor din cauza mulțimii, ei au desfăcut acoperișul casei și l-au coborât pe prietenul lor pe funii înaintea lui Iisus, iar Mântuitorul îl vindecă pe cel bolnav, stârnind invidia cărturarilor și fariseilor, pripășiți pe acolo. Astăzi se mai păstrează o sumedenie de ruine și ziduri din vechile locuințe din Capernaum, se mai pot vedea un rând de coloane din vechea sinagogă, unde a propovăduit Iisus și pe un bloc de piatră s-a păstrat o sculptură ce înfățișează transportarea Chivotului Legii cu ajutorul unui car cu patru roți.

În anul 1925, Patriarhul Damian al Ierusalimului și a toată Palestina a lansat ideea construirii unei biserici ortodoxe în Capernaum cu hramul celor Doisprezece Apostoli și cu cel de-al doilea hram al Sfântului Evanghelist Ioan a cărui icoană se poate vedea în partea de miază-zi a catapetesmei, Sfântul Ioan este cel care ne-a dat detalii despre pescuirea minunată de după Învierea Domnului în Marea Galileii și repunerea lui Petru în treapta apostolatului. Biserica este chiar pe malul Mării Galileii și este constrută în formă bizantină de treflă, cu două cupole mari, una deasupra naosului și cealaltă deasupra pronaosului. Este chiar biserica spre care ne îndreptăm și unde, după ce am coborât cu toții, ne adună părinții spre a participa la slujbă. Părintele Pintea Romulus Cosmin împlinește azi, 13 noiembrie 2022, frumosa vârstă de 45 de ani și are fericita ocazie de a sluji în biserica din orașul Capernaum alături de Mureșan Violin, iar părintele Ciprian Pașca le ține isonul. Se aude sfânta liturghie din această duminică de la mijlocul lunii noiembrie 2022 în limbile română, rusă, greacă și engleză, iar ruga Doamne miluiește din limba română o auzim și sub formele Gospodin pomilui (rusă), Kirie eleison (greacă), Lord have mercy (engleză). Biserica este în grija monahului grec Irinarh, nu se țin slujbele decât duminica atunci când sosesc pelerinii din toată lumea conduși de preoții lor, exact cum se întâmplă azi, pentru că în Capernaum nu există o comunitate creștină ortodoxă suficient de mare încât să se poată oficia slujbele religioase în mod obișnuit.

Ne înșiruim, toți cei care ne-am spovedit ieri în sala mare a hotelului Plaza din Nazaret, pentru a lua sfânta împărtășanie de la părintele nostru, Mureșan Violin, și-mi dau lacrimile de emoție când ajung în dreptul lui, lăudând în gând pe bunul Dumnezeu pentru că m-a învrednicit pe mine păcătosul să mă împărtășesc într-o biserică de lângă Marea Galileii, unde Mântuitorul a înfăptuit atâtea minuni care au fermecat umanitatea. Aceeași emoție profundă o resimte și Marius Mineru și ceilalți pelerini care s-au descărcat de povara păcatelor în frumoasa biserică pe care nu o vom uita-o niciodată. După sfânta liturghie, părinții ne conduc spre locul de unde ne vom îmbarca pentru a trăi un alt moment deosebit al pelerinajului nostru: acela de a asculta pe viu în chiar largul Mării Galileii despre minunile înfăptuite de Iisus Hristos alături de ucenicii Săi.

(va urma)