De îndată ce am coborât la baza muntelui Taborului și am ajuns în autocarul condus de șoferul arab Hameed, părintele Ciprian ne-a spus că ne vom îndrepta spre Cana Galileii, sat binecunoscut în mentalul colectiv al creștinilor din întreaga lume ca fiind locul primelor minuni săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos.

Cana Galileii, numită astăzi Kafr Kanna sau Khirbet Cana, este situată înspre nord est de orașul Nazaret, fiind locuită de aproximativ cinci mii de locuitori, aproape toți de origine arabă, din care două treimi sunt creștini și o treime musulmani. Încă din vechime, localitatea este cinstită pentru minunatele întâmplări relatate în Noul Testament: „Și a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii și era și mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă. Și sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Și le-a zis: Scoateți acum și aduceþi nunului. Iar ei i-au dus. Și când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire, și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și ucenicii Săi au crezut în El". (Evanghelia după Ioan 2, 1-11).

Referitor la cea de-a doua minune, iată ce aflăm din Sfânta Scriptură: „Iarăși a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și Îl ruga să Se coboare și să vindece pe fiul lui, că era gata să moară. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântul Lui pe care i l-a spus Iisus și a plecat. Iar pe când cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăiește. Și cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile. Așadar, tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăși Iisus, venind din Iudeea în Galileea" (Evanghelia după Ioan 4, 46-54).

 

Cine a fost mirele de la nunta din Cana Galileii

Tradiția creștină indică faptul că mirele de la nunta din satul unde Iisus a săvârșit prima Sa minune este un anume tânăr pe nume Simon Zilotul, un om simplu, nu prea înstărit, dar pe care Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul primei minuni a Fiului Său. Mirele a fost atât de impresionat de puterea invitatului său special la nuntă încât a crezut în minunea petrecută la propria sa nuntă și a devenit ucenic și I-a slujit tot restul vieții sale. Mirele a fost numit Simon Zilotul pentru a fi deosebit de pescarul Simon Petru și de un alt Simon, successor al sfântului Iacob la episcopia Ierusalimului. După evenimentul pogorârii Sfântului Duh, Simon Zilotul a plecat să propovăduiască în Egipt și în Mauritania, iar după aceea a ajuns până în Britania, de unde s-a întors către Persia, unde va fi prins și osândit pe cruce în cetatea Snanir.

Dupa trimiterea la propovăduire și Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Simon Zilotul a străbătut mai întâi Egiptul și Mauritania, iar după aceea a călătorit până în Britania. Din regiunea Britaniei, sfântul s-a întors către Persia, unde va fi prins și crucificat, în cetatea Snanir.

Înarmați cu astfel de cunoștințe din partea părinților noștri îndrumători, mai aflăm de la părintele Ciprian că localitatea Cana nu avea în vechime nicio sursă de apă curgătoare, astfel că vechii locuitori erau nevoiți a căra lichidul vital din valea de la baza dealului și pe care o depozitau apoi în cisterne ori în vase mari, confecționate din piatră, de felul celor menționate în Sfânta Scriptură. Ultimele excavații din această zonă au scos la lumină o localitate evreiască din secolul întâi și există păreri conform cărora acest loc ar fi chiar localitatea biblică numită Cana.

Am coborât cu toții din autocar și suntem conduși la biserica ortodoxă din Cana Galileii, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Ni se spune că prima biserică creștină din Cana Galileii ar fi fost construită de către Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea. În curtea mânăstirii de aici se păstrează două fragmente de coloane vechi, datând din secolul al XIII-lea, iar in biserică sunt două vase mari, din piatră, deosebit de vechi, asemănătoare celor folosite pentru păstrarea apei, pe vremea Mântuitorului. În localitate sunt încă două biserici: una franciscană și una greco-catolică. În anul 1254, conducătorul politic din Sidon a vândut o parcelă de pământ din Cana Galileii, pe care se aflau urmele unei biserici, unor cavaleri din ordinul „ospitalierilor". Franciscanii s-au așezat în această biserică în anul 1641, iar pelerinii care vizitau localitatea Cana - Kafr Kanna, încă mai puteau găsi aici o biserică destul de mare. În anul 1879, franciscanii vor începe ridicarea unei noi biserici, aceasta fiind inaugurată în anul 1883. Sub pardoseala bisericii franciscane se poate vedea un mozaic deosebit pentru că are o inscripție în limba aramaică (în care a vorbit Iisus Hristos cu această binecuvântare: „Binecuvântată să fie amintirea lui Iosif, fiul lui Talhum, fiul lui Butah și a fiilor săi, care au făcut acest mozaic. Binecuvântarea să coboare asupra lor." Cel mai probabil, se crede că acest mozaic cu inscripția menționată mai sus, făcea parte dintr-o sinagogă. În cripta bisericii este păstrată cu infinită grijă, în amintirea primei mari minuni înfăptuite aici de către Iisus Hristos, o amforă antică. În biserica greco-catolică se păstrează două vase mari de piatră, despre care se spune că ar fi chiar cele în care s-a efectuat minunea preschimbării apei în vin. În realitate, însă, acestea sunt doar două vase de botez antice. Recentele excavații din zona pe care o străbatem acum, au scos la lumină ruinele mai multor case datând din secolele I-IV, a unui atrium cu portic, datând din secolul al V-lea, a unei clădiri creștine funerare din secolele V-VI, precum și a unei alte clădiri medievale.

Povestea biblică de la Cana Galileii a avut o importanță considerabilă în dezvoltarea teologiei pastorale a creștinilor pentru că această relatare evanghelică, potrivit căreia Iisus a fost invitat la o nuntă și folosirea puterii Sale divine pentru a salva festivitățile de la o nenorocire, rușine sau incident neprevăzut, sunt considerate ca dovezi de aprobare a căsătoriei și a sărbătorilor pământești, în contrast cu opiniile mai austere ale Sfântului apostol Pavel, astfel cum se regăsesc ele în Scrisoarea către corinteni. Mai mult, minunea de la Cana Galileii care salvează o nuntă, unirea unui bărbat cu o femeie și preambulul la nașterea de fii și fiice, a fost folosită, de asemenea, ca un argument puternic împotriva abstinenței creștine. Minunea poate fi interpretată și în paralel cu miracolul săvârșit de proorocul Moise care a preschimbat apa Nilului în sânge spre a salva pe vechii iudei din îndelungata robie egipteană. De data asta, în Noul testament, minunea binevoitoare a lui Iisus salvează nu numai o nuntă și o familie, ci întregul neam omenesc din robia păcatului.