Ca să dai de urmele Bizanțului, nu este neapărată nevoie să te duci până în Istanbul, ci să te îndrepți spre arhipelagul de mânăstiri din Bucovina, în frunte cu lăcașurile monastice de la Putna, Voroneț, Sucevița, Moldovița, Arbore, Dragomirna, Probota, Râșca, Slatina, Bogdana.

Am avut ocazia binecuvântată de a participa în data de 2 iulie 2024 la mânăstirea Putna la sărbătorirea împlinirii a 520 de ani de la trecerea marelui voievod la cele veșnice. Ne-am îndreptat de la pensiunea denumită „La  cazaci” din satul Sucevița spre nord spre Ierusalimul românesc, astfel după cum mai este denumită mînăstirea Putna. Manifestările religioase au început în data de luni, 1 iulie, odată cu depunerea moaștelor Sfântului ierarh Iacob Putneanul și a altor sfinți într-un baldachin din curtea mânăstirii spre a fi cinstite de numeroșii pelerini veniți din toate colțurile țării, precum și din străinătate. Am găsit cu greu și departe de mânăstire un loc de parcare pentru autoturism și am reușit să intrăm în curtea mânăstirii printr-o ușă laterală, drumurile fiind păzite de polițiști și jandarmi. Ziua de 2 iulie a început cu o priveghere din ajun de pomenirea propriu zisă a Sfântului Ștefan cel Mare, slujba a fost oficiată de PS Părinte Damaschin Dorneanul, episcope vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuțiului care a reprodus cuvintele istoricului Nicolae Iorga care l-a considerat pe voievodul Ștefan cel Mare drept cea mai curată icoană a sufletului poporului român, arătând că datorită acestui voievod la noi în țară nu am avut geamii și semilună, ci cruci și biserici creștine.

Liturghia de pomenire a fost oficiată în continuare de episcopul Ignatie al Hușilor, alături de episcopul Veniamin al Basarabiei de sud, de episcopul vicar Damaschin Dorneanul al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, precum și de cunoscutul arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul mânăstirii Putna, al cărui cuvânt de învățătură îl auzim adesea la radio Putna. La eveniment au participat mulți reprezentanți ai armatei și ai instituțiilor militare de învățământ ocrotite de Sf. Ștefan cel Mare, oficiali de la autoritățile județene și comunale, oameni de cultură. În cuvântul său de învătătură, episcopul Ignatie al Hușilor a spus că modelul pe care ni-l pune Biserica în această zi de sărbătoare închinată Sf Voievod Stefan cel Mare este smerenia, o virtute atât de greu de dobândit. În anii său de domnie a dovedit că este un voievod smerit, având-o drept model pe Maica Domnului, cea care dintre toate făpturile omenești, a dat dovadă de multă smerenie, smerenie pe care o putem sesiza că nu are o biografie proprie, nu și-a scris memorile, menţiunea numelui Născătoarei de Dumnezeu este făcută dar de câteva ori, pentru că Maica Domnului și-a identificat viața ei cu viața lui Hristos. Mai departe, episcopul Ignatie al Hușilor a spus că marele domn atribuia victoriile sale militare exclusive lui Dumnezeu și nu sieși, iar smerenia voievodului a fost surprinsă de poetul Ioan Alexandru care a scris că Ştefan e Mare pentru că a fost smerit.

Răspunsurile la liturghia în aer liber de lângă intrarea principală în mânăstirea Putna au fost date de catre corala preoțească Ștefan Nosievici a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și de corul Ascensio de la Liceul Teoretic cu profil de Arte, „Grigore Grigoriu” din Republica Moldova, același cor care a susținut mai târziu un emoționant concert înauntrul mânăstirii Putna. După liturghie a urmat un recital de muzică și poezie patriotică și religioasă oferit de corul intitulat „Răzeșii” al Batalionului 335 Artilerie „Alexandru cel Bun” și de grupul vocal intitulat „Ai lui Ştefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic Ion Nistor din Vicovu de Sus, judeţul Suceava. Programul a continuat cu semnarea unui protocol de colaborare în vederea organizării de activități cultural educative între mănăstirea Putna și Armata Română, protocol semnat de către general locotenent Ciprian Marin, șeful Statului Major al forțelor terestre și starețul mânăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic. Au fost decernate distincții din partea Armatei și arhiepiscopului Calinic al Sucevei și Rădăuților.

Oamenii de ordine s-au străduit să facă loc liber în mulțimea uriașă pentru defilarea Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul din București, după care au urmat rândul la defilat a detașamentului de militari din ISU Bucovina (Suceava), precum și mlitari de la Inspecoratul de Jandarmi „Bogdan Vodă” din Suceava. O reală surpriză a produs defilarea emoționantă a studenților Academiei „Ştefan cel Mare” din cadrul MAI din Chișinău, procesiunea fiind închisă de muzica militară a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” din Capitală, dirijată de lt.col. Adrian Curelea. Starețul mânăstirii a rememorat împlinirea a 20 de ani de la marea sărbătoare Ştefan 500 din 2 iulie 2004, când s-a sărbătorit o jumătate de mileniu de la trecerea la cele veșnice a marelui voievod creștin, ocazie cu care el a amintit de părintele patriarch Teoctist, de părintele Daniel, pe atunci mitropolit al Modovei și Bucovinei, de părintele Pimen și părintele Ghersim,precum și pe fostul protopop de Rădăuți, părintele Ionel Maloș, plecat la Domnul înainte de data de 2 iulie 2004.

Nu a uitat starețul de la Putna nici de cei 600 de studenți și tineri credincioși care au purtat icoana Adormirii Sfântului Ștefan într-un înălțător pelerinaj per pedes apostolorum de la Suceava și până la Ierusalimul românesc (Mânăstirea Putna). Starețul a vorbit de sacrificiile voievodului român care stăpânea și Basarabia și noi nu trebuie să uităm faptul că Prutul trebuie să devină o apă care nu despare, ci unește. Programul a continuat seara pe o ploaie binecuvântată și mult așteptată cu o retragere cu torțe de pe Dealul Crucii unde soldații au scris cu propriile lor trupuri cu făclii cifra 520. Am avut ocazia de a vorbi cu o familie de francezi, Marie și Stephane Fiorito din Marsilia care s-au declarat impresionați de mânăstirile din Bucovina, de acest archipel monastique (arhipelag monastic), drept pentru care o bună parte a tezaurului Bucovinei este înscrisă în catalogul UNESCO sub titlul de Mari Monumente ale Lumii și care cuprinde mânăstirile Voroneț, Sucevița. Moldovița, Pătrăuți, Probota, Sf. Gheorghe din Suceava, Humor și Arbore.

S-au arătat impresionați de monumentala compoziție picturală a Asediului Constantinopolului, o frescă cu un deschis caracter anti-otoman de pe un perete al Mânăstirii Moldovița unde pictorul moldovean reușește să redea o vedere panoramic a cetății asediate cu ziduri puternice, turnuri de apărare, cu cele șapte coline.

Se observă și azi după atâta vreme, mai bine decât în interiorul Hagiei Sofia, o impunătoare procesiune cu credincioși purtând Sfânta Maramă și icoana Maicii Domnului, protectoarea Constantinopolului, cu copilul Iisus în brațele sale. După ei urmează clerul, împăratul cu împărăteasa, suita lor de înalți dregători , urmată de poporul de rând. În timp ce în cetate poporul se roagă pentru biruință, pe coamele zidurilor se zăresc luptătorii creștini care apără cu prețul vieții lor cetatea. În partea stângă se vede uriașa armată turcească, cu pedestrime, cavalerie și artilerie, sultanul apare călare pe un cal galben cu veșminte roșii și turban de un verde aproape țipător. La poalele colinei se vede lupta dintre un soldat moldovean și un cavalerist turc. Pe mare se ridică o mare furtună, iar din cer se revarsă o ploaie de foc asupra armatei turcești. Astfel, cetatea este prezentată aici la Moldovița, ca fiind salvată în chip miraculos prin mijlocirea Maicii Domnului.

Voievodul Ștefan cel Mare a devenit domn al Moldovei în 12 aprilie 1457, a purtat 36 de bătălii din care a câștigat 34 (recucerirea cetății Chilia în 1465, înfrângerea tătarilor la Lipinți în 1469, înfrângerea turcilor la Podul Înalt de la Vaslui (1475) - dar după victorie, nu s-a trufit, ci a postit patru zile mulțumind Domnului pentru biruința asupra păgânlor -, lupta de la Râmnic  1481, de la Cătlăbuga 1485, de la Șcheia 1486 - când cade de pe cal și rămâne inconștient o jumătate de zi pe câmpul de luptă, dar este recuperat de doi oșteni de-ai săi -, înfrângerea polonezilor în Codrii Cosminului 1497 și multe alte bătălii. A fost comparat pentru marile sale victorii militare cu Alexandru Macedon, iar istoricul Jan Dlugosz scrie: „După a mea părere, el este cel mai vrednic să ise încredințeze conducerea și stăpânirea lumii și mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul înțelegerea și hotărârea tuturor creștinilor, de vreme ce ceilalți regi și principi catolici își petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile (Historia Polonica).

Ștefan a îndurat cu stoicism creștinesc vreme de 42 de ani o rană pricinuită de o ghiulea de piatră în timpul bătăliei pentru recucerirea cetății Chilia și cu câteva zile înaintea morți sale din 2 iulie 1504, a îndurat chinul arderii cu fierul a vechii sale răni. (Va urma)