De la măreața biserică Hagia Sofia ne-am îndreptat spre un alt obiectiv de sorginte bizantină și anume Basilica Cisternă, în limba turcă Yerebatan Sarayi. Basilica Cisternă? O alăturare stranie de cuvinte unul de sfințenie, basilica sau biserică, și celălalt de strictă utilitate, prin termenul de cisternă. Cum să decadă o biserică la statutul de banală cisternă? Cum să se înalțe o simplă cisternă la demnitatea și sacralitatea unei biserici?

Nedumeriți, am continuat să înaintăm cu pași mici, dar stăruitori, aproape mecanic, în această coadă multicoloră și poliglotă spre o clădire din fața noastră care nu ne spune absolut nimic. Abia după ce intrăm înăuntru și coborâm 52 de trepte ne dăm seama de minunea din fața noastră. Cred că nu există în această lume o ilustrare mai potrivită a sintagmei antice utile cum dulci, adică o împletire a utilului cu plăcutul, decât ceea ce vedem acum în fața ochilor înmărmuriți de surpriză. Basilica Cisternă se mai numește și Palatul Scufundat, deoarece coloanele elegante de marmură ce o compun se înalță din apă și ne par incomensurabile. Am intrat într-un palat subpământean de o nemaivăzută și stranie frumusețe, un palat care a îndeplinit funcția de imens rezervor săpat în adâncurile pământului tot pe vremea impetuosului împărat Iustinian din secolul al VI-lea d.Hr. Acest palat a avut destinația de a păstra apa curată și rece pentru locuitorii din Constantinopol. Ghidul ne spune o poveste de-a dreptul impresionantă despre acest codru de coloane: Basilica Cisternă are 336 de coloane din care 98 sunt în stil corintic și restul în stil doric, coloanele având o înălțime de 9 metri și sunt dispuse pe 12 rânduri a câte 28 de coloane pe fiecare rând, întregul rezervor are formă dreptunghiulară, cu o lungime de 140 de metri și o lățime  de 70 metri.  Întregul ansamblu arhitectural a fost împânzit cu lumini  ce se schimbă din minut în minut și creează o atmosferă nepământeană, punând în evidență peștii mai mari sau mai mici care înoată în straturile de apă de dedesubt, fiindcă noi călcăm peste niște grilaje de metal întinse între colonadele majestuoase. Podeaua basilicii cisternă a fost acoperită cu dale pătrate cu laturile de câte 40 cm, iar pe unele se poate încă citi inscripția CONSTANT. Ne sunt arătate cele două capete de meduză, din temuta fiară răpusă de eroul antic Perseu, un cap este situat ca bază pentru o coloană și este dispus în lateral, iar celălalt cap, sub o altă coloană, dispus cu fața spre podeaua rezervorului de apă. Basilica Cisternă a fost restaurată în mai multe rânduri, cea mai recentă lucrare fiind efectuată între 1985- 1987 de către Primăria din Istanbul, atunci au fost construite noi coridoare pentru a permite mai lesne accesul turiștilor și au fost aduși noi soiuri de pești pentru a înota în bazin spre deliciul vizitatorilor. Apa a fost adusă aici spre a potoli setea locuitorilor capitalei Imperiului Bizantin de la o distanță de 25  km din pădurea zisă a Belgradului, cu ajutorul apeductului lui Valens, singurul construit prin mijlocul orașului, prin osârdia împăratului bizantin Valens în secolul al IV-lea și care leagă între ele a treia și a patra colină din cele șapte coline peste care s-a construit noua capitală a Imperiului Roman, întocmai ca și vechea Romă. Anticul apeduct este construit pe două etaje și are o înălțime de 26 de  metri și o lungime actuală de 800 metri din lungimea inițiala de 1.000 de metri, cât a avut după ce a fost dată în folosință capacitatea cisternei de circa 80.000 metri cubi de apă. Ghidul ne-a arătat tuturor urma pe care a lăsat-o acum sute de ani nivelul apei din cisternă, o urmă vizibilă cu ochiul liber și care se înalță la 8 metri de la picioarele noastre. Pentru frumusețea și spectaculozitatea ei, Basilica Cisternă a servit drept loc de filmare cu actorul James Bond în filmul Greetings from Moscow, adică Salutări din Moscova. O altă cisternă acoperită denumită Philoxenes sau Cisterna celor 1001 coloane, în turcă, Binbirdirek Sarnici, este situată în apropierea vechiului hipodrom, fiind cea de-a doua mare cisternă a orașului antic construită în secolul al VI-lea d.Hr., având forma unui patrulater cu laturile de 64m x 56m, având 224 coloane aranjate pe 16 rânduri a câte 14 coloane fiecare, dar cisterna nu poate fi vizitată decât cu acordul autorităților din Istanbul. Alte cisterne construite în vechime erau descoperite și situate pe coline, iar apa era probabil purificată prin anumite plante și dintre ele amintesc câteva: Cisterna lui Etios din secolul V, care azi a devenit un teren de sport denumit Vefa Stadyumu, cisterna lui Bonus, situată la nord de moscheea lui Selim și transformată acum în grădină, cisterna lui Mocius, situată în Cartierul Altimermer și devenită o simplă groapă. Acum realizez că Cetatea Constantinopolului ar fi rezistat unui asediu îndelungat pentru că apărătorii ei n-ar fi suferit de sete și nici de foame. Și, într-adevăr, Constantinopolul a rezistat asediilor mai multor invadatori în mai multe rânduri, locuitorii fiind asigurați că au apă din belșug.  Deoarece armatele dușmane căutau să distrugă canalele de aducțiune ale apei sau otrăveau apa, în interiorul Constantinopolului au fost construite  60 de rezervoare care puteau fi umplute cu apă dulce, potabilă, în vremuri mai liniștite, construirea cisternei uriașe prin săparea în rocile dealului a fost finalizată în anul 542, iar apa a fost adusă prin apeductul Maglova, care a fost construit spre a se lega de apeductul lui Valens, construit în anul 365. Cisterna în stare de funcționare pe toată perioada Imperiului Bizantin și-a pierdut din importanță începând cu anul 1453, anul cuceririi Constantinopolului de către otomani. De-a lungul vremii, chiar existența cisternei a fost uitată de către mai marii noului imperiu, până în anul 1547, când a fost descoperită în mod accidental. Pe perioada sultanului Suleiman Magnificul, naturalistul și topograful Petrus Gyllius, cu ajutorul regelui francez Francois, a descris cu încântare acest loc.

Chiar după descoperirea cisternei de către naturalist, acest fapt a trecut nebăgat în seamă de către autorități. Abia după ce s-a sesizat ambasadorul Franței la Istanbul, dl. Antoine Francois  Andreossy în anul 1818, care a scris despre Basilica Cisternă în cartea sa intitulată Constantinopol, au prins să se miște și autoritățile turce. Sultanul Abdulhamid al II –lea (1876-1909) a început restaurarea cisternei, apoi, între 1955- 1960, au fost restaurate 9 coloane cu risc ridicat de fracturare și prăbușire. Actualmente, palatul subpământean aflat în foarte bună stare de restaurare, dar cu denumire atât de improprie de biserică cisternă, pentru că nu a fost și nu este biserică, dar a fost cândva cisternă de apă, dar acum nu mai este, atrage, totuși, mii de vizitatori din întreaga lume datorită frumuseții sale stranii și a aerului său deosebit de misterios, pe care jocul de lumini încearcă în zadar a-l destrăma. (Va urma)