În chiar prima zi a minivacanței noastre de la 1 Mai, la 5 mai 2024, am avut marele privilegiu de a ajunge lângă Megalo Ekklesia (Marea Bierică) sau Hagia Sofia și a asculta pe ghida noastră în limba engleză despre toată istoria frământată a acestui uriaș așezământ religios. Ca prin farmec am uitat de neplăcerile pricinuite de neputința noastră de a ajunge cu bine în centrul capitalei din cauza manifestațiilor legate de 1 mai muncitoresc în Is­tan­bul. Ghida noastră care are sub urechea dreaptă tatuajul unei figuri de cheia sol, ne strămută ca prin farmec, cu vocea ei melodioasă, în altă epocă de o mărire și glorie fără egal. Megalo Ekklesia (Marea Biserică) sau Hagia Sofia, din greacă Agia Sophia, adică Sfânta Înțelepciune, este  catedrala imensă construită din ordinul împă­ra­tului Iustinian I (527-565) și a servit drept catedrală a Patriarhiei ecu­menice de Constantinopol pâ­nă în anul 1453, anul cuceririi Cons­tan­tinopolului, când a fost pre­schim­bată în moschee, inclusă în lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO din 1985. În anul 1935, regimul președintelui Kemal Ataturk, supranumit Tatăl turcilor, a transformat edificiul în muzeu, dar din iulie 2020, Consiliul de Stat al Turciei în prezența președintelui Recep Tayyip Erdogan, a decis transformarea muzeului în moschee activă, stârnind critici din partea UNESCO și proteste din partea unor state ortodoxe precum Grecia. Prima rugăciune de vineri de după 1935 a avut loc în data de 24 iulie 2020. Megalo Ekklesia a fost con­si­derată a opta minune a lumii an­tice târzii, fiind centrul vieții re­li­gioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind acestui scop vre­me îndelungată de 916 ani.După cucerirea ei de către turci, a servit ca moschee alți 482 de ani, până în 1935 când a fost preschimbată în muzeu. Prima biserică cu numele de Hagia Sofia a fost construită de împăratul Constantin cel Ma­re în anul 325 d.Hr., pe un loc înalt de pe o colină unde fusese anterior un templu închinat zeiței Artemis, pe acropolis-ul vechiului oraș grecesc Byzantion. Biserica lui Constantin a fost mărită de urmașul lui, Constantius, în anul 365, dar în anul 404, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte religioase pricinuite de exilul suferit de Sfântul Ioan Hrisostomul sau Sfântul Ioan Gură de Aur. În anul 415, împăratul Teodosie al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală, dar edificiul a fost devastat și incendiat pe timpul revoltei din anul 532 denumită Nika (Victorie, în limba greacă), pentru că răsculații din Hipodrom strigau Nika, revoltă înăbușită din ordinul împăratului Iustinian I și a soției sale Teodora. După aceea, basileul bizantin a trecut la realizarea unei biserici fără egal, încredințând sar­ci­na celor mai renumiți arhitecți ai tim­pului, Anthemisus din Tralles și Isi­doros din Millet și sub comanda acestora au lucrat circa 100 de maiștri și vreo 10 000 de muncitori. După numai cinci ani de muncă, un record pentru acele vremuri, biserica a fost sfințită și dată în folosință în ziua de 26 decembrie 537 d.Hr., iar Iustinian , se spune, că ar fi exclamat: Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să săvârșesc o astfel de lucrare! Solomoane, te-am învins! Din păcate, în perioada care a urmat s-au înregistrat trei cutremure puternice de pământ, la 15 august 553, la 14 ianuarie 557 și la 7 mai 557 d.Hr, cutremure ce au determinat prăbușirea unei părți din uriașa și minunata cupolă a bisericii, cauza prăbușirii fiind forma prea plată a cupolei. Restaurarea cupolei a fost încredințată nepotului arhitectului Isisdoros din Millet care a dat cupolei o formă mai înaltă și mai stabilă. La data de 24 decembrie 563, basileul Iustinian I, acum în vârstă de 84 de ani a reinaugurat iubita sa biserică, iar noua cupolă a rezistat cu bine tuturor cutremurelor de pământ de atunci și până în zilele noastre. În anul 859, biserica a mai suferit un mare incendiu, iar sub domnia împăratului Vasile I, un alt cutremur a adus daune părții de apus a edificiului la 9 februarie 869. Reparația s-a demarat repede în anul imediat următor, pentru că Imperiul bizantin era într-o epocă de deplină putere și înflorire. Falia dintre continentele Asia și Europa a mai produs un cutremur violent în 25 octombrie 986, când s-a ridicat problema închiderii așezământului religios, iar restaurarea bisericii a durat până în anul 994, sarcina reparațiilor revenind arhitectului Tridates. În anul 1204, Megalo Ekklesia a fost jefuită de către cava­le­rii creștini apuseni participanți la cruciada a patra, prăpădul durând trei zile, timp în care lăcașul a fost golit de icoane prețioase încadrate în aur, argint și pietre preţioase, au fost furate candelabre de argint masiv, cruci încrustate cu pietre prețioase și alte relicve rare sacerdotale. Pa­tri­arhul Joannes Kamateros a fugit în exil și în locul lui cavalerii la­tini l-au ales pe clericul venețian Tom­maso Morosini, alegere făcută însă fără acordul papei de la Roma, Inocențiu al III-lea. După izgonirea cru­ciaților, basileul Mihail al VIII-lea Paleologul a restaurat Megalo Ek­klesia în anul 1261, iar în anul 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologul a dispus întărirea bi­sericii cu contraforturile din par­tea de nord-est și sud-vest. Un nou cutremur din anul 1348 a provocat daune cupolei în partea ei dinspre răsărit, iar restaurarea cupolei s-a realizat doar prin colectă publică, semn că imperiul intrase déjà în declin evident, iar relatările croni­ca­rilor ori vizitatorilor din cursul secolului al XV-lea vorbesc despre starea de întreținere jalnică a măreței catedrale înainte de cucerirea Cons­tan­tinopolului în anul 1453 de către turci.

Cronicile vorbesc despre faptul emoționant că ultima slujbă orto­do­xă a fost oficiată în 29 mai 1453, cu puțin timp înainte ca turcii să cucerească Constantinopolul. Sul­ta­nul Mehmet Fatih ( Mahomed Cuceritorul) a recunoscut din capul locului importanța catedralei și a decis transformarea ei în moschee. Prima rugăciune musulmană a avut loc vineri, 1 iunie 1453. Mozaicurile au fost acoperite cu un strat de tencuială albă, fără a fi distruse, pentru că religia Islamului consideră imaginile cu îngeri, oameni sau animale drept manifestare de idolatrie. Ulterior, turcii au adăugat bisericii cucerite patru minarete în cele patru colțuri. Primul a fost înălțat chiar de Mahomed al II-lea Cuceritorul, ridicat, cel de al doilea l-a înălțat fiul său, Baiazid al II-lea, iar ultimele două au fost construite de către Selim al II-lea în secolul al XVI-lea, prin arhitectul turc cel mai valoros, pe nume Mimar Sinan care a întărit biserica cu noi contraforturi contra cutremurelor. Sinan a mai construit în interior Loja sultanului, iar în exterior mausoleul lui Selim al II-lea. Cu timpul, în jurul Sfintei Sofia turcii au adăugat o serie de construcții mărunte cu destinații diverse: o fântână de abluțiune, spă­lare sau purificare, un orologiu, o medresă, adică școală de predat Coranul) și mai multe mausolee ale membrilor dinastiei otomane. Între anii 1847-1849, a avut loc renovarea moscheii din ordinul sultanului Andul Medjid cu participarea a circa 800 de muncitori și sub comanda a doi arhitecți italieni Gaspare și Giuseppe Fossati, prilej cu care au fost redescoperite frumoasele mo­zaicuri byzantine, dar care din ordinul padișahului au fost din nou acoperite și tot atunci au fost fixate pe pereți cele opt mari medalioane rotunde pe care le-am văzut și noi cu numele lui Allah, Mohamed, Abu Bakr, Umar, Uthman, Ali, Hasan și Husein, în limba arabă, toate realizate de către caligraful Kazasker Mustafa Izzed Efendi.

În anul 1935, primul președinte al Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, supranumit Tatăl turcilor, pentru că a biruit pe englezi în luptele de la Canakale și a salvat statul turc a hotărât transformarea moscheii în muzeu, datorită istoriei sale im­pre­sionante, dar și a valorii sale artistice și arhitectonice deosebite. Cu această ocazie, au fost scoase la iveală vechile mozaicuri, iar unele dintre ele păstrate într-o stare bună. În anul 1985, Megalo Ekklesia sau Hagia Sophia a fost inclusă pe lista monumentelor patrimoniului mondial al UNESCO, fiind vizitată de milioane de creștini ori turiști de toate credințele și din toate colțurile lumii, inclusiv mari personalități, precum Papa Benedict al VI-lea, președintele SUA Barack Obama sau mai recent Papa Francisc.

Primele demersuri pentru reîn­toar­cerea Hagiei Sofia la statutul de moschee au început în anul 1950 cu unele cereri din partea unor asociații de studenți conservatoare, iar poetul și gânditorul islamist Necip Fazil Kisakurek (1904- 1983) a militat și el pentru redevenirea așezământului muzeal la moschee. Apoi Partidul Salvării Naționale de orientare clar islamistă a organizat în celebra piață Taksim pe care am vizitat-o și noi un mare miting, cerând reîntoarcerea clădirii la statutul de moschee. Ini­ți­a­tiva a rămas fără ecou, iar partidul a fost interzis în anul 1981.

Chiar dacă rugăciunile islamice în cadrul muzeului au fost strict interzise, în anul 2006, în urma mai multor dezbateri aprinse, guvernul turc a aprobat alocarea unei mici încăperi din cadrul complexului pentru a deveni loc de rugăciune pentru personalul muzeului. În anii următori, au avut loc o serie de dezbateri privind statutul edificiului iar deputatul conservator Bulent Arinc a cerut deschis în anul 2013 reconvertirea muzeului în moschee. În anul 2014, cu ocazia redeschiderii Moscheii Ortakoy, după mai multe lucrări de restaurare, mulțimea adunată în fața locașului a cerut transformarea muzeului Hagia Sophia în moschee. Prim-ministrul de pe atunci, Recep Tayyip Erdogan, pre­zent la eveniment, s-a arătat fa­vo­rabil acestor demersuri, astfel că la 1 iulie 2016 s-a făcut prima chemare a muezinului la rugăciune musulmană după 1935 în interiorul muzeului. Apoi, mai multe asociații naționaliste turcești au cerut în mod repetat transformarea muzeului în moschee, iar în mai 2017 au or­ga­ni­zat chiar o mare adunare unde s-au rugat în față la Hagia Sophia. În luna iunie 2017, a avut loc un program special televizat cu recitări din Coran în interiorul muzeului, cu ocazia lunii Ramadanului, ast­fel că în luna martie 2018, pre­șe­din­tele Erdogan a declarat că nu mai poate fi îngăduit statutul de muzeu. După 2 ani, în data de 29 mai 2020, la a 567-a aniversare a cuceririi Constantinopolului, un imam a recitat pasaje din Coran în interiorul muzeului, rostind o rugă­ciu­ne alături de președinte, printr-o trans­misiune online. În 10 iulie 2020, Consiliul de Stat a anulat decizia lui Kemal Ataturk din 1935 privind transformarea moscheii în muzeu și a stabilit că edificiul nu poate avea un alt statut legal decât cel de moschee. Ulterior, au început lucrările de reconvertire a edificiului, anunțându-se că vechile mozaicuri bizantine vor fi acoperite cu perdele în timpul rugăciunilor musulmane. Prima rugăciune a avut loc în data de vineri, 24 iulie 2020 și a strâns mii de credincioși, inclusiv președintele turc Erdogan în ciuda criticilor internaționale venite din partea Asociației Internaționale Pentru Studii Bizantine, a re­pre­zen­tanților UNESCO și a unor state precum Grecia ce au cerut men­ținerea statutului de muzeu al monu­men­tului. În prezent, Hagia Sofia este o moschee și poate fi vizitată în continuare de către turiști, dar numai în afara orelor de rugăciune musulmane.

Ne pregătim acum să ne aliniem la lunga coadă de turiști care în­con­joară ca un șarpe uriaș clădirea imensă redevenită moschee și alte grupuri de turiști albi, negri și galbeni ni se alătură în deplină ordine și tăcere. (Va urma)