Biserica Sfânta Irina

Nu departe de Hagia Sofia am vizitat biserica Sfânta Irina, aflată într-o stare de degradare totală, deși este vizitată de foarte multă lume. Această biserică este una dintre cele mai vechi sanctuare creștine ale vechiului Constantinopol. În secolul al IV-lea, împăratul Constantin cel Mare a dat ordin să fie construită această biserică pe locul fostului templu al Afroditei și l-a dedicat Sfintei Păci, după care biserica a și primit numele (Irene înseamnă pace în limba greacă). Biserica este monumentală, ea a servit drept loc de închinare înainte de construirea bisericii Hagia Sofia. În cursul răscoalei Nika în anul 532, lăcașul a fost distrus prin incendiu și abia după cinci ani a fost reparat și redeschis credincioșilor. Împăratul Constantin al V-lea a restaurat-o în anul 740 după un cutremur de pământ. După căderea Constantinopolului în anul 1453, biserica a fost înconjurată de noile construcții ale palatului Topkapî și a servit ca arsenal, depozit de arme. În secolul al XIX-lea a fost organizată aici o mare colecție de antichități, iar după instaurarea Republicii Turce de către Kemal Ataturk din 1923, biserica a primit destinația de muzeu militar până în jurul anului 1950. Actualmente, fostul lăcaș religios Sfânta Irina este muzeu în care se organizează expoziții și au loc diverse concerte. Absida bisericii are formă semicirculară și pe pereți se mai pot zări încă fragmente de mozaic și o cruce pe fond auriu. În prima curte, atrage atenția un sarcofag din porfir din epoca lui Constantin cel Mare.

 Biserica Sfântului Sergiu și Bachus

 Înainte vreme ca Iustinian să devină împărat, el a luat parte la o conspirație contra împăratului Anastasius. Complotul a fost descoperit și conspiratorii au fost condamnați la moarte, inclusiv Iustinian. Înainte de a fi executat, Iustinian a avut o vedenie în care i-au apărut sfinții Sergiu și Bachus, doi legionari romani care au murit ca martiri pentru credința în Hristos, iar atentatorul a fost grațiat. După ce a ajuns pe tron, Iustinian a construit această biserică pe perioada 527-536 în onoarea sfinților care l-au scăpat de la moarte. Planul acestei biserici este unic și constă într-un octogon construit pe un pătrat neregulat, stâlpii octogonului suportă greutatea cupolei, coloanele sunt din granit roșu și verde, iar între subsol și galerie există o inscripție laudativă la adresa împăratului Iustinian și a împărătesei sale Theodora și care înconjoară sala destinată rugăciunii. Arta arhitecturală a lui Iustinian a început chiar cu această biserică și a continuat în același stil cu biserica St.Vitale din Ravenna și capela lui Carol cel Mare din Aachen.

Biserica Mânăstirii Pamakaristos

Această biserică a fost construită de către împăratul Ioan Comnenul în secolul al XII-lea. În secolul următor, ea a fost modificată de către Mihail Klabas, înalt funcționar al Imperiului Bizantin, iar la începutul secolului al XIV-lea, după moartea lui, soția sa Maria Dukas a adăugat o capelă funerară. După cucerirea Constantinopolului, această biserică a fost sediul patriarhatului orthodox vreme de 130 de ani. În anul 1591, sultanul Murad a convertit biserica creștină în moscheea denumită Fetihe Camii (Moscheea Victoriei), pentru a celebra cucerirea Georgiei și Azerbaidjanului. Aici capela funerară are destinație de muzeu, fiind una dintre cele mai atractive edificii bizantine.

 Turnul cu cercuri

În perioada Imperiului Roman, cea mai apropiată piață față de Hipodrom era Forum Constantinus din care, din păcate, nu au mai rămas urme materiale. Forumul era înconjurat pe atunci de diverse clădiri ale Senatului și alte lăcașuri administrative ale căror ruine au fost îngropate de noile clădiri ridicate de autoritățile otomane din perioada sultanilor și mai apoi a Republicii turce. Singurul vestigiu rămas în picioare ca un memento al fostului Imperiu Roman de Răsărit este Coloana Arsă, în turcește Yanuk Sütun, cunoscută în zilele noastre sub denumirea de Çemberlitaș (Piatra cu cercuri). În realitate este vorba de un turn înalt construit de împăratul Constantin cel Mare în secolul al IV-lea d.Hr. și având inițial o înălțime de 50 de metri. Coloana majestuoasă purta în vârful ei o statuie de bronz a împăratului întemeietor al Cetății până în anul 1105. Executată din piatră de porfir, coloana a suferit mai multe deteriorări de-a lungul timpului din cauza cutremurelor și a incendiilor, astfel că azi are înălțimea de doar 37 de metri și pentru a i se mări rezistența a fost întărită cu cercuri metalice. Am dat târcoale acestei colonade, gândindu-mă cât de trecătoare poate fi gloria multor imperii, asemuind colonada înnegrită unui baston uriaș care servește la mers unui uriaș mitologic dispărut de multă vreme în negura vremii.

Mânăstirea Pantokrator (Moscheea Zeyrek)

La începutul secolului al XII-lea, împăratul Ioan al II-lea Comnenul și soția lui Irene, ale căror portrete le-am văzut în galeriile de la Sfânta Sofia, au poruncit marelui architect de pe vremea aceea Nikephoros să construiască acest complex alcătuit din două biserici alăturate cu o capelă mortuară pe mijloc și înconjurate de un spital, o casă de bătrâni, un spital pentru boli mintale și chiliile călugărilor. Cele două biserici sunt închinate Domnului Iisus și Sfintei Fecioare Maria, iar capela din mijloc arhanghelului Mihail. După biserica Sfânta Sofia, cele două biserici care constituie Biserica Pantokrator reprezintă cel mai mare edificiu religios păstrat până în prezent în Istanbul și în mânăstire slujeau circa 700 de călugări. Moahul Ghenadie, cel care a fost numit patriarh după cucerirea Constantinopolului a fost întemnițat în acest loc. După căderea marii cetăți creștine, biserica a fost transformată în geamie, iar fosta mânăstire în școală de religie musulmană. Cu trecerea timpului, edificiul și-a pierdut din importanța de altădată, drept pentru care clădirile școlii s-au dărâmat și s-au risipit cu vremea. Mozaicurile colorate de pe pardoseli și resturile de sticlă colorată de la ferestre mai amintesc de vechea splendoare de altădată și constituie unul dintre rarele vestigii apreciate de turiști și creștini.      

Turnul Galata

Galata a fost o așezare istorică situată pe malul de nord al golfului Cornul de Aur, vis a vis de peninsula unde se afla vechiul Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit. Așezarea a fost stăpânită de către bizantini, apoi pe perioada 1273- 1453 a devenit o colonie înfloritoare a Republicii Genova din Italia, cu o fortificație capabilă să o apere de atacurile inamice. Genovezii au ridicat în anul 1348 acest turn impunător în extremitatea nordică și în cel mai înalt punct al colinei. Grecii cred că numele Galata provine de la Galatai, cu sensul de gali, pentru că s-a crezut că tribul celtic al galilor (galateni) ar fi amenajat aici o tabără în perioada elenistică, sau provine de la galatos, adică lăptar, deoarece zona era folosită de păstori pentru pășunat. Italienii cred că numele vine de la Calata, care înseamnă pantă sau coborâre, deoarece Galata, fostă colonie genoveză, este situată pe o colină care coboară spre strâmtoarea Bosfor. Potrivit actului denumit Notitia Urbis Constantinopolitanae (cca. 425 d.Hr), cartierul a devenit parte componentă a orașului și unde existau băi publice, un forum construit de împăratul Honorius (395-423), un teatru, o stradă cu portic și 435 de case. Iustinian a redenumit cartierul Iustinianopolis și a construit turnul denumit Megalos Pyrgos (kastellion tou Galatou) care supraveghea capătul nordic al barierei ce bloca intrarea în golful Cornul de aur. Turnul Galata din Istanbul este unul dintre cele mai vechi turnuri din lume, fiind inclus pe lista Patrimoniului cultural al ONU pentru educație, științã și culturã. Am urcat cu destulã greutate spre acest turn din partea europeanã a orașului în cartierul Beyoglu. Atât ziua, cât și pe timpul nopții, Turnul Galata se poate vedea de peste tot, turnul fiind poate cea vizuală icoană a Istanbulului. Genovezii l-au denumit Christea Turris, adică Turnul lui Hrstos, bizantinii îi spuneau Megalos Pyrgos (Marele Turn). În anul 1509 a fost distrus partial de un cutremur, dar a fost restaurat de faimosul architect Hayreddin, cel care a renovat și complexul sultanului Bayazid al II-lea în orașul Edirne. Turnul a fost reconstruit de negustorii genovezi în 1349. La etajul superior al turnului, avariat de un cutremur din anii 1509 și reparat iar, a fost adãugatã o fereastrã arcuitã în perioada sultanului Selim al III-lea. În anul 1831, turnul a suferit un alt incendiu și a fost din nou reparat. În perioada domniei sultanului Mahmud al II-lea se construiesc încã douã etaje și se pune acoperișul în formã de con. Turnul a fost reparat în 1967 și restaurat de curând în anul 2020.

Turnul Galata, un simbol cunoscut al Istanbulului, a fost construit inițial ca un far pentru a ghida circulația corãbiilor în frãmântata strâmtoare a Bosforului. Cu trecerea timpului, a devenit închisoare, apoi observator și turn de foc. Construcția rotundã cu aer magic are 11 etaje în total și mãsoarã de la sol la vârful turlei conice 69 de metri, iar suprafața lui este de 208 metri pãtrați. Acum are destinația de muzeu, fiind o destinație preferatã a turiștilor, datoritã panoramei unice de 360 de grade oferitã de înãlțimea acestuia.

Pe o tablã de marmurã albã stã scris cu litere aurii urmãtoarea inscripție, pusã aici în anul 1953 de Asociația de cucerire a Istanbulului:

29 Mayis 1453 Sali Sabahi genevizlerin Galata kolonisi anahtarlarini Fatih Sultan Mehmede takdim etmis ve Galatanin teslimi 1 haziran cuma gunu tamamlanmisdir, Istanbul fethi dernegi 1953, adicã:  marți dimineața, 29 mai 1453, Fatih Sultan Mehmet a preluat cheile coloniștilor Galata al genovezilor și livrarea Galatei s-a finalizat vineri, 1 iunie, Asociația de Cucerire a Istanbulului 1953.

 Din pãcate spre marele nostru regret nu am putut sã urcãm în Turnul Galata spre a admira panorama urbei și a strâmtorii Bosforului, pentru cã aici se efectuau lucrãri de renovare a clãdirii.

(Va urma)