Nu departe de ruinele palatului domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir se află și clădirea Patriarhiei ecumenice ortodoxe din Istanbul, având în păstorire religioasă și spirituală peste 300 de milioane de credincioși ortodocși din întreaga lume.

Patriarhia ecumenică ocupă cea mai înaltă poziție între bisericile ortodoxe, avându-și sediul de peste șaptesprezece veacuri în noul Istanbul, fostul Constantinopol glorios de altădată al Imperiului Bizantin. Această patriarhie cuprinde creștini ortodocșide diferite identități etnice din Europa, America Australia, Asia și părți din Grecia, creștini adunați în cadrul unor biserici autocefale, între care și Biserica Ortodoxă Română de la a cărei autocefalie (autonomie, independență) se împlinește anul acest un secol. Dacă Bizanțul material este reprezentat în Istanbul de mai multe clădiri de biserici mai mari sau mai mici, Bizanțul spiritual, religios este întruchipat în chip viu prin slujbe și rodnică activitate religioasă, pastorală și misionară de această Patriarhie prin reprezentantul ei, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Acesta s-a născut cu numele de Dimitrie Archondonis, în anul 1940, pe insula Imvros (Gökceada, în turcește), el fiind ales, în anul 1991, al 270-lea Arhiepiscop de Constantinopol - Noua Romă. Cetățean turc, el a militat mereu pentru deplina unitate a bisericilor ortodoxe, pentru o reconciliere reală și salutară dintre bisericile creștine, ca și pentru dialogul dintre creștini, musulmani și evrei. El s-a făcut remarcat și pentru inițiativele sale întru apărarea mediului înconjurător, ceea ce i-a adus titlul de Patriarhul Verde.  A militat și militează pentru deplina libertate religioasă și pentru respectarea drepturilor omului, motiv pentru care a primit în anul 1997 Medalia de Aur a Congresului SUA. Biserica Constantinopolului a fost întemeiată de Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat (prăznuit pe data de 30 noiembrie), iar discipolul său Stachys a fost primul episcop al Bizanțului ( 38-54). După ce Constantinopolul devine capitala Imperiului Roman în anul 330, rangul Bisericii constantinopolitane a fost ridicat la poziția actuală. Al doilea sinod ecumenic din anul 381 i-a oferit episcopului său cea de-a doua poziție, după episcopul Romei. Al patrulea sinod ecumenic din anul 451 a acordat episcopului de Constantinopol egalitatea de rang cu cel al Romei (ex aequo - la egalitate), ceea ce a dus la expansiunea jurisdicției acestei biserici în răsăritul Imperiului. Patriarhia ecumenică din Istanbul este denumită adesea Fanar sau Casă a luminii, etimologia termenului provenind de la numele vechiului cartier grecesc, situat aici.

 Actuala biserică a Sfântului Gheorghe (Mare Martir și Purtător de biruință) este cea de-a cincea biserică din Constantinopol care se constituie drept reședință a Patriarhiei Ecumenice încă din secolul al XV-lea. Inițial, fostă mânăstire de maici, complexul care o înconjoară a fost preschimbat în reședință a administrației patriarhale de către Patriarhul Matei al II-lea (1598- 1601). Apoi Patriarhul Timotei al II-lea a refăcut biserica în anul 1614, după cum reiese din textul pisaniei de pe fațada principală, iar Patriarhul Ieremia al III-lea a restaurat-o după un incendiu din anul 1720, după cum reiese din textul altei pisanii situată deasupra intrării din partea dreaptă a bisericii. Așezământul religios a mai fost reparat în anul 1836 de către Patriarhul Grigorie al VI-lea și a fost din nou restaurat pe timpul păstoririi actualului patriarh Bartolomeu. Biserica patriarhală din Istanbul este o basilică în stil clasic cu trei culoare, împărțită în nartex sau pronaos, naos și Sfântul Altar. În pronaos se poate vedea icoana Sfântului Gheorghe și icoana Sfântului Profet Ilie care poartă haina de blană în cinstea comercianților de blănuri (Gounaradon), pe cheltuiala cărora întregul complex a fost conectat la rețeaua de apă potabilă.

Nenumărați  creștini ortodocși din toată lumea vin aici spre a asculta sfintele slujbe la Biserica reprezentând acum Bizanțul cel viu și spre a se închina la moaște și la un fragment din stâlpul flagelării Domnului Iisus Hristos. Între credincioșii români se află și cunoscutul terapeut naturist Ioan Bonchiș, din comuna Buntești, cu care am stat îndelung de vorbă și care mi-a relatat că există și mulți preoți vorbitori de limba română și care slujesc în vechea biserică ortodoxă din Istanbul și în biserica ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, aflată în apropiere. Aici turnul din spatele bisericii Sf. Gheorghe este folosit pentru păstrarea Sfântului Mir, adăpostind și arhivele precum un muzeu, iar în clădirea alăturată cu structură din lemn construită pe vremea Patriarhului Ioachim (1878- 1884) se află birourile Bibliotecii Patriarhale Constantinopolitană. Sfântul Mir se prepară aici în niște cazane speciale în timpul Săptămânii Patimilor fiind apoi trimis către bisericile din întreaga lume, inclusiv în România, spre a fi folosit la Taina Botezului și a Mirungerii. În anul 1941, birourile Patriarhiei Ecumenice din Istanbul au fost distruse de un incendiu necruțător, fiind reconstruite de Patriarhul Dimitrie ( 1972-1991). Trei mozaicuri superbe împodobesc prima sală și anume Hristos pe tronul ceresc, oferind  binecuvântări celor care intră aici, Sfântul Apostol Andrei  înmânând Sfânta Evanghelie Sfântului Stachys, primul episcop al Bizanțului (38-54), și un mozaic reprezentând pe sultanul Mahomed al II-lea oferind drepturile de arhiereu ortodox lui Ghennadios Scholarios, primul patriarh ecumenic de după căderea Constantinopolului din 29 mai 1453.  Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că există aici o poartă a Patriarhului Grigorie al V-lea, poartă și cale de acces care a rămas închisă din Duminica Paștilor anului 1821, când Patriarhul Grigorie al V-lea a fost martirizat aici la câteva săptămâni de la declanșarea războiului de independență a poporului grec. Între patriarhii de fericită amintire de la Istanbul aș vrea să-l amintesc aici pe patriarhul  Chiril al VII-lea care nu a ascultat de  îndemnul venit de la caimacanul Nicolae Vogoride al Moldovei de a–l opri de la slujire pe mitropolitul Sofronie Miclescu, un sprijinitor de seamă al Unirii Principatelor Române. Ales președinte al Divanului ad-hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), mitropolitul moldovean Miclescu a semnat mai multe hotărâri de respectare a vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă din 1393, 1460, 1513 și 1634 prin care Istanbulul recunoștea că acestea sunt teritorii neocupate și independente. De asemenea, mitropolitul Miclescu a prezidat adunarea electivă a Moldovei în care Al. I. Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859).

Se spune că primul lucru pe care îl face orice bun creștin când intră într-o biserică este acela de a aprinde o lumânare, semn al Luminii lui Iisus Hristos.

Pangarul vechi al bisericii Patriarhiei ortodoxe din Istanbul era locul de aprindere a lumânărilor, acesta a fost confecționat în secolul al XVII-lea din lemn masiv de nuc, fiind încrustat cu petale din fildeș în formă pentagonală, după modelul artei tradiționale egiptene. Tronul patriarhului este atribuit prin tradiție Sfântului Ioan Gură de Aur (398- 404), dar conform unei inscripții de pe fronton este datat din anul 1577. Tronul este înalt de patru metri și împodobit cu intarsii în formă de viță de vie, fiind confecționat tot din lemn de nuc masiv și încrustat cu fildeș, sidef și lemn colorat. Scaunul cel de sus pentru Patriarh și situat în interiorul Sfântului Altar și în fața Sfintei Mese este confecționat din marmură și înconjurat de 11 strane pentru membrii Sfântului Sinod. Amvonul este atribuit tot Sfântului Ioan Gură de Aur, însă o inscripție îl datează ca fiind din vremea Patriarhului Gavriil al III-lea (1702-1707), fiind tot din nuc cu intarsii în formă de frunze de viță-de-vie. Catapeteasma (sau iconostasul) este împodobită de icoane în stil bizantin, renascentist, baroc și chiar otoman, fiind sculptată în lemn și  structurată pe trei niveluri, iar icoanele mici sunt pentru închinarea individuală a credincioșilor. Aici se află o icoană vestită din secolul al XI-lea, icoana Panaghia Pammakaristos, realizată din mozaic, fiind o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos, alături de o icoană a Sf. Ioan Botezătorul, tot din mozaic. Pe culoarul stâng se află icoana Maicii Domnului Faneromeni, adorată pentru minunile înfăptuite, ea a fost adusă aici de la Cizic (în prezent Kapidag, Turcia), fiind închisă în ferecătură de aur și argint și datând din secolul al XIV-lea.

După cruciada a patra (1204) osemintele sfinților Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur (cei Trei Ierarhi, prăznuiți pe 30 ianuarie) au fost duse de către cavalerii cruciați din Constantinopol la Roma. În noiembrie 2004,  moaștele sfinților Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur au fost restituite Patriarhiei Ecumenice din Istanbul în cadru festiv și ca dar generos din partea Papei cu origini poloneze Ioan Paul al II-lea. Patriarhul ecumenic Bartolomeu a prezidat ceremonia întoarcerii acestor sfinte moaște, iar în prezent sunt păstrate spre cinstire și închinare pe culoarul din stânga al bisericii Sf. Gheorghe. Recent, osemintele celui de-al treilea sfânt ierarh de Constantinopol, Vasile cel Mare, au fost și ele readuse de la Roma la Istanbul la biserica Patriarhiei Ecumenice. De asemenea, osemintele Sf. Mucenice Eufimia, martirizată în secolul al IV-lea, a Sf. Împărătese Teofana, soția împăratului bizantin Leon cel înțelept și osemintele Sfintei Solomoni, mama fraților Macabei, se află aici, în biserica Patriarhiei din Istanbul. Iar în apropiere de osemintele celor trei sfinte femei se află una dintre cele mai valoroase relicve ale lumii creștine și anume o bucată din stâlpul flagelării, stâlpul de care a fost legat Iisus Hristos pentru a fi biciuit de soldații Romei înainte de a fi dus spre răstignire pe  dealul Golgotei. Alte două bucăți din acest stâlp al flagelării se află la Roma și Ierusalim. 

În anul  2001, datorită numărului mare de români care locuiesc și lucrează în Istanbul și care au solicitat mereu prezența permanentă a unui preot, a fost înființată parohia românească de la Istanbul, păstorită azi de părintele Sergiu Matei Vlad. De la înființarea ei și până în anul 2004, parohia a funcționat în Biserica „Sfânta Treime” din zona Taksim, clădirea fiind  închiriată de la comunitatea catolică armeană. În anul 2004, datorită bunelor relații dintre Patriarhia Română și Patriarhia Ecumenică, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a oferit credincioșilor români spre ascultarea slujbelor Biserica „Sfânta Muceniţă Paraschevi” din districtul Beyoğlu al orașului Istanbul. Această biserică este foarte importantă pentru credincioșii români, întrucât, în anul 1692, acest loc de închinare a fost refăcut pe spesele generoase și cheltuiala Domnitorului martir Constantin Brâncoveanu. Iată cum se împletesc și la ora actuală în Istanbul destinele tulburătoare ale celor doi domni români Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. (Va urma)