Pe 2 iulie 1504 s-a încheiat cea mai lungă domnie a Evului Mediu cunoscută în Țările Române.  La această dată, se stingea din viață, la Suceava, după o domnie de 47 de ani, Ștefan cel Mare (1457-1504), Domnul Moldovei. În acest an, la 2 iulie, se împlinesc 515 ani de la moartea sa.

Trecerea timpului nu l-a șters din memoria urmașilor, faptele sale de vitejie fiind deseori menționate nu numai de către istorici, ci și de poeți, dramaturgi și romancieri.

Este unanim recunoscut că Ștefan cel Mare a fost cel mai important domnitor român din Evul Mediu. Academicianul Ioan Aurel Pop remarca faptul că, aflat în fruntea țării aproape o jumătate de secol, a dat nume și conținut unei epoci, precum Regina Elisabeta I în istoria Angliei sau Cazimir al IV-lea în istoria Poloniei. Același istoric afirma că „Poporul l-a numit «mare și sfânt», l-a slăvit ca pe un erou și l-a imaginat mereu, peste veacuri, cu crucea într-o mână și cu sabia în alta. După fiecare izbândă (…) ridica câte o biserică, pentru a aduce preaplecată mulțumire Domnului. Astfel, a înălțat zeci de biserici și mănăstiri, fiind unul din cei mai mari ctitori (…) din istoria României. Astăzi, el este trecut în calendar, între sfinți, ca și alți suverani importanți din mai toată Europa”.

Ștefan cel Mare a rămas în istorie nu numai ca un mare războinic sau un mare ctitor de lăcașuri sfinte, ci și ca un iscusit diplomat, el căutând să realizeze cele mai favorabile tratate cu puterile vecine sau chiar cu otomanii. Nu întâmplător Ștefan cel Mare este lăudat în scrisorile suveranilor pontifi Sixt al IV-lea și Inocențiu al VIII-lea. Abilitățile dipolomatice ale domnitorului moldovean sunt dovedite mai ales de tratatele negociate cu marile puteri vecine, cum este tratatul de pace încheiat în 1475 cu Ungaria regelui Matia Corvinul. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează faptul că voievodul moldovean a inițiat acțiuni diplomatice și pe lângă sultanul Mohamed al II-lea, căruia i-a trimis o solie cu daruri bogate, scopul principal fiind acela de a afla cum a reacționat sultanul în urma confruntărilor moldo-otomane.

Arta diplomației la Ștefan cel Mare a fost remarcată și de cel mai mare specialist în epoca și personalitatea lui Ștefan cel Mare. Este vorba de regretatul academician Șerban Papacostea, care în urmă cu trei ani a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu în legătură cu personalitatea marelui domnitor moldovean. Academicianul Șerban Papacostea afirma următoarele cu privire la Ștefan cel Mare: „Ceea ce m-a impresionat, dincolo de afirmarea politică și militară, a fost calitatea lui de strălucit strateg militar, de diplomat extraordinar, și acest ultim aspect nu este studiat suficient (…). Este remarcabil felul cum a știut să joace între marile puteri, ce informații avea din moment ce știa și cum să le utilizeze foarte abil. Impresionant este felul în care a înțeles însemnătatea culturii, dar în primul rând  a credinței sau a religiei, pe care a pus-o în slujba acestei mari construcții politice. Ștefan cel Mare a făcut din Moldova o țară europeană prin multilateritatea personalității sale. Figura puternică a domnitorului a rămas adânc întipărită în conștiința colectivă a țării… (…). Dacă mă folosesc de cuvintele lui Churchill, referitoare la rolul aviației britanice, care a salvat independența țării în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pot spune că Ștefan a dat Moldovei  «clipa ei cea mai bună».  Așa a fost și a rămas în istoria Moldovei și a românilor în general”.

La rândul lui, reputatul istoric Constantin C. Giurescu afirma că: „Domnia lui Ștefan cel Mare (…) este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodată țara n-a fost mai întinsă, mai bogată și mai respectată; niciodată faima domnului ei n-a străbătut atât de departe, deopotrivă în Apusul creștin, ca și în Răsăritul necredincios, provocând admirația prietenilor și respectul dușmanilor; (…) Întocmai cum grecii cei vechi au avut epoca lui Pericle -acel maximum de strălucire politică și artistică - , noi am avut epoca lui Ștefan cel Mare”.

La moartea sa, în 1504, domnul a lăsat urmașilor o țară puternică și respectată. Regele Carol I spunea cu privire la Ștefan: „Un million de ani n-o să mai aveți unul ca Ștefan cel Mare”. Din păcate, azi, ura și dezbinarea nu ne mai fac un popor puternic și o țară respectată. Din adânc de istorie însă ne putem trage seva demnității și a responsabilității pentru un viitor mai bun. Pentru a ne redobândi echilibrul și rostul în istorie poate ar trebui să-l invocăm pe marele domnitor asemenea lui Eminescu: „Ștefane Măria Ta/ Tu la Putna nu mai sta…”

Preot dr. Ion Alexandru MIZGAN