Aş fi putut scrie la fel de bine despre mulţi slujitori ai şcolii bihorene care trăiesc şi muncesc de o viaţă, aici, în satele de pe cursul mijlociu al Crişului Negru, şi, totuşi, cei de la catedra de istorie-geografie îmi sunt mai aproape. Pe mulţi dintre ei îi cunosc de aproape patru decenii, oameni cu o vastă activitate la catedră, "apostoli ai satelor", care, prin muncă, seriozitate, dăruire faţă de meseria lor şi o bună pregătire profesională s-au remarcat de-a lungul anilor ca profesori de excepţie, oameni de omenie şi buni colegi. Mulţi dintre ei sunt fii ai satelor, alţii, stabiliţi aici prin căsătorie ori natura profesiei, fiind apoi adoptaţi de comunitatea satelor ca fii ai acestora. Zecile de ore petrecute în cadrul activităţilor metodice organizate la cercurile pedagogice de specialitate, schimburile de experienţă avute la toate cele peste 20 de şcoli, din sectorul Tinca, au înfiripat în sufletele şi inimile acestor oameni prietenii de necontestat. Lecţiile demonstrative, referatele de specialitate susţinute, discuţiile purtate pe marginea temelor stabilite de Inspectoratul Şcolar Bihor au demonstrat calitate, pricepere şi eficienţă. Cu mult profesionalism au fost analizate lucrările despre istoria şi geografia acestor meleaguri din partea sudică a Bihorului şi au fost urmărite cu atenţie şi interes lucrările ştiinţifice susţinute de colegii care obţin gradul didactic I. Îmi vin, azi, în memorie secvenţe din lecţiile ţinute de-a lungul anilor de colegii mei, oameni care prin talentul narativ constituie un exemplu demn de urmat pentru generaţia tânără. Mă simt legat sufleteşte, de exemplu, şi de faptele acestor oameni, a căror muncă s-a materializat pe "ogorul pedagogic" prin frumoase realizări. Pot spune fără să exagerez că, pe "ţărmul" luminat de "farul" inteligenţei şi al dragostei pentru copii, "corabia" încărcată cu mii de elevi ai satelor de pe Crişul Negru nu şi-a greşit ţinta. Astăzi, tinerii profesori de altădată sunt cârmaci vestiţi, "veterani" ai învăţământului sătesc, mulţi sunt directori de şcoală. Prinosul de recunoştinţă al foştilor lor învăţăcei - azi, medici, ingineri, economişti, cadre didactice, ofiţeri, fermieri ori simpli agricultori - le aduce în suflete satisfacţii şi mulţumiri ale muncii de educator. Cu tâmplele albite şi sentimentul datoriei implinite, peste puţini ani, "vechea gardă" va închide "catalogul" activităţii de la catedră. În acest an, "clopoţelul pensionării" va suna pentru unii dintre distinşii profesiori, "recreaţia cea mare" avându-i ca protagonişti pe: Vasile Moţoc, de la Suplacu de Tinca, lider al cercului pedagogic de specialitate, Nicolae Carţiş, din Căpâlna, Florica Costea, de la Cociuba Mare, iar nu peste mulţi ani li se vor alătura şi profesorii Ştefan Covaci, din Tăut, Ioan Pantea, de la Olcea, urmat de Nicolae Vrăbieş, din Husasău de Tinca, şi Nicolae Ciucea, din Călacea. Distinsele profesoare Lucia Varna, din Tinca, şi Ana Ţenţ, din Talpoş, vor încheia o generaţie de adevăraţi creatori de valori spirituale şi morale, semănând pe "ogorul şcolii" ştiinţa de carte, respectul şi dragostea, iubirea faţă de oameni.