În prima zi din Săptămâna Pătimirilor Domnului, studenții anului al II-lea ai Facultății de Teologie Ortodoxă „Episcop dr. Vasile Coman” a Universității din Oradea au organizat o activitate filantropică desfășurată în câteva localități din județul Bihor.

Mânați de îndemnurile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care vizează faptele milei trupești drept criteriu suprem al Judecății sufletelor noastre, studenții teologi, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, s-au mobilizat într-o activitate care a căpătat o amploare nesperată.

Totul a început printr-un dialog purtat în clasă, între doi colegi care își propuneau ca în această perioadă să pregătească niște pachete cu alimente pentru o familie din satul comun. La auzul acestor vorbe, cu toții au reacționat pozitiv, dorind să se facă părtași ai acestui act de caritate. Văzând că numărul doritorilor este din ce în ce mai mare, am hotărât împreună să lărgim acțiunea noastră la un număr mai mare de nevoiași. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin vorbe încurajatoare, bănuț peste bănuț, am reușit să strângem surprinzătoarea sumă de peste 3.000 de lei, venită din buzunarele colegilor empatici, cu care am reușit să pregătim cu iubire şi minuțiozitate 30 de pachete îndestulătoare. Din pachete nu am omis alimente elementare precum: făină, ulei, zahăr, griș, mălai și altele, precum nici carnea și nelipsitele ouă destinate ritualului vopsirii pascale, alături de dulciuri şi suc pentru cei mai mici. Totodată, am oferit cărți de rugăciuni și fiecare din hainele familiilor noastre, ceea ce credeam că poate sa fie mai de folos celor pe care îi vom vizita.

Încărcând toate acestea în mașina unui coleg de-al nostru și alăturându-ne cu încă o mașină, opt studenți am străbătut localitățile: Oradea, Sântion, Hidișelu de Sus, Ineu, Săbolciu, Dernișoara, Bistra, Aleșd, Peștere, Hotar, Girișul Negru și Sâmbăta. În acest context, am putut remarca, cu strângere de inimă, sărăcia lucie a oamenilor obidiți de soartă, cunoscând familii monoparentale, familii cu câte patru, cinci până la nouă copii, copii cu deficiențe neuromotorii, orbi, suferind de paralizie sau de Sindrom Down, case locuite de bătrâni părăsiți și uitați de lume, familii dezbinate, dar și un orfelinat ce avea în grijă zece copii.

Adevărata bucurie, pentru cei mai mulți, nu a constat în pachetele aduse, în care nu știau ce vor găsi, ci pur şi simplu în bunătatea lui Dumnezeu Care, prin efortul nostru, le-a arătat cu gingășie și discreție că nu i-a uitat. Deși presați de multitudinea locațiilor, am rămas să discutăm câteva minute cu fiecare familie, ascultând suferințele și necazurile, sfătuind, îmbărbătând și mângâind răni încă sângerânde. De asemenea, în fiecare casă am rostit rugăciuni alături de aceștia și am cântat imnele reprezentative acestei perioade, lăsând în urmă lacrimi fierbinți, zâmbete plăpânde și nădejdea că doar în Dumnezeu, Cel ce în această Săptămână S-a jertfit pentru păcatele umanității, își vor afla alinare și scăpare.

Acest pelerinaj duhovnicesc ne-a marcat, meditând pe drumul spre casă la chipurile copiilor timizi, la mâinile muncite ale părinților lor, la obrajii brăzdați de lacrimi ai celor suferinzi, la privirile deznădăjduite ale bătrânilor, la casele ciuruite de vânt și la cuvintele „baciului Gheorghe” din Dernișioara ce anunța vecinii că: „Au venit popii cu caravana de bunătăți!”.

Andi BACTER