Contrapunct Mi-l amintesc pe Gheorghe Sârb de prin anul 2000, când, în campania electorală a alegerilor generale, venea deseori prin sediul redacţiei noastre, în calitate de responsabil în campania electorală, pentru a negocia spaţiul vreunei pagini electorale PSD, care urma să apară în ziarul Crişana. Transpirat, vădit stresat, cu mânecile cămăşii suflecate până la coate, asista la machetarea pozelor şi textului electoral. Apoi, după ce îl asiguram că pagina va apare sigur în ziarul de a doua zi, îmi strângea mâna, rostind un scurt "să trăiţi". De atunci nu l-am mai văzut, dar acum mi-am dat seama că e tipul activistului politic din linia a doua a PSD, a celor pe care conducerea judeţeană a partidului îi consideră un fel de "jolly joker", un pion pe care-l mută de colo-colo pe tabla de şah a intereselor locale, fără a-l considera o "locomotivă" demnă să tragă, după ea, garnitura partidului de guvernământ. Nici la alegerile locale, nici la cele pentru Parlament, Gheorghe Sârb nu a fost un "nume" reprezentativ pentru partid. Apoi, a sosit momentul 2004, când, ca prin minune, PSD Bihor, pe fondul scandalurilor locale cu implicaţii şi de la nivel central, a scos asul din mâneca-i prea generoasă şi l-a "întronat" în scaunul de prefect pe arhinecunoscutul Sârb, al cărui singur atu era tocmai acela că nu avea nici unul: nu a publicat cărţi, nu a tras sfori în partid, deci era candidatul perfect şi perfectibil, desigur. Adică, i se spunea ce trebuie să spună şi să facă, un vârf de lance perfect pentru a ascunde imperfecţiunile unui partid care se temea de eşec. Astfel, dintr-o persoană care nu avea vreun discurs particular pe scena politică locală, Gheorghe Sârb s-a trezit, peste noapte, fără să ştie nici el cum, la cârma unui judeţ. Mulţi îi spun euro-prefectul, parafrazând numele firmei al cărei administrator este. Sau nu mai este? Pentru că legea interzice unui reprezentant al administraţiei publice locale ori judeţene să aibă interese particulare la vreo firmă privată. În actuala funcţie, este înconjurat de colegi şi "prieteni" disciplinaţi, care-l aplaudă, chiar dacă, prin dos, fac opinie separată, distrându-se de stângăciile-i caracteristice. Şi nu mă refer aici la faptul că ar fi stângaci, în sensul real al cuvântului, ci la nepriceperea lui în administrarea problemelor unui judeţ ca Bihorul. Asta o spun toţi, în spatele lui, iar în faţă-i zâmbesc? În vară, aflându-mă cu o problemă pe la Prefectură, l-am întâlnit, pe un culoar, pe prefectul Gheorghe Sârb. Am încercat să mă revanşez cu salutul de acum patru ani, spunându-i, la rându-mi, "să trăiţi". Mi-a răspuns cu un sec: "salut!", fără să-mi arunce măcar o privire. Oricum, după patru ani, nu m-ar fi recunoscut, dar politeţea îl obliga să rostească un alt cuvânt: "vă salut"... Mi-am dat seamă că bietul om m-a salutat de la înălţimea funcţiei de prefect. Pur şi simplu, uitase de unde plecase. Un apropiat de-al dânsului, căruia îi povestisem păţania, m-a consolat: "Lasă-l, săracu`, că e nevinovat". Acum, îl las de tot. Se pare că se pregăteşte de instalare un alt prefect. Ce se va întâmpla cu Sârb? Probabil, mă va căuta la "Crişana" pentru vreo pagină de reclamă...