La 26 mai 1998, Parlamentul adopta Legea nr. 99 pentru proclamarea Zilei Imnului Național al României.

Prin alineatul 1 al Articolului 1 din actul normativ menționat „se proclamă ziua de 29 iulie Ziua imnului național al României - Deșteaptă-te, române, simbol al unității Revoluției Române din anul 1848”. Decizia legiuitorului este motivată de faptul că actualul imn național a fost cântat pentru prima oară în timpul Revoluției pașoptiste din Țara Românească, la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Compus de Anton Pann, pe versurile poemului „Un răsunet”, scris de Andrei Mureșanu și publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (nr. 25 din 21 iunie 1848), supliment al „Gazetei de Transilvania”, cântecul patriotic „Deșteaptă-te, române!” era declarat imn de stat prin Constituția din 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, devenind unul dintre simbolurile naționale, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

Ca în fiecare an, la Beiuș, festivitatea dedicată sărbătoririi Zilei Imnului național a avut loc în Parcul Central. Miercuri, 29 iulie, la bustul lui Avram Iancu a avut loc ceremonia organizată de Primăria și Casa de Cultură Beiuș, invitați fiind membrii corului Asociației „Avram Iancu”, dirijat de lt. col. (r) Zoltan Boldiș.

După intonarea Imnului României, viceprimarul Dragoș Balog a ținut un vibrant discurs, subliniind importanța simbolurilor naționale în consolidarea legăturilor dintre membrii societății, atât la nivel statal, cât și local:

„Sunt convins că fiecare dintre noi a auzit de zeci, poate de sute de ori, «Deșteaptă-te, române!», la școală, la ceremonii, pe stadioane, la depuneri de coroane sau în momente de mare bucurie pentru România. Tocmai pentru că îl auzim atât de des, se întâmplă uneori să uităm că, înainte de a deveni imn, a fost un cântec care a dat oamenilor curaj.

În vara anului 1848, într-o Europă cuprinsă de revoluții, Andrei Mureșanu a scris versurile care aveau să însoțească generații întregi de români și care au devenit, aproape peste noapte, vocea unei generații care își dorea libertate și demnitate. Poate cel mai impresionant lucru este că acest cântec nu a rămas blocat în manualele de istorie, a reapărut ori de câte ori românii au simțit că trebuie să fie împreună. A fost cântat în războaie, în vremuri grele și, după decenii în care fusese interzis, a răsunat din nou în Decembrie 1989, când oamenii l-au cântat pe străzi înainte ca el să devină, în mod oficial, Imnul Național al României. Cred că acesta este motivul pentru care mesajul lui rămâne actual, pentru că nu ne îndeamnă neapărat să privim înapoi, ci ne obligă să privim în jurul nostru.

Astăzi, provocările sunt altele. Nu mai sunt cele ale generației de la 1848 și nici ale celor din 1989. Trăim într-o lume în care informația circulă cu o viteză uriașă, în care opiniile ne despart mai ușor decât ne apropie și în care, uneori, uităm că o comunitate puternică se construiește prin încredere, dialog și implicare.

Patriotismul înseamnă mult mai mult decât emoția pe care o simțim când ascultăm imnul: înseamnă și felul în care ne purtăm unii cu alții, înseamnă să respectăm locul în care trăim, să ne implicăm atunci când este nevoie, să ne facem meseria cu seriozitate și să lăsăm ceva mai bun decât am găsit.

La Beiuș, avem multe motive să credem în viitor. Le vedem în copiii care obțin rezultate remarcabile, în oamenii care aleg să se implice, în proiectele care schimbă orașul și în fiecare gest prin care demonstrăm că ne pasă de comunitatea noastră.

Poate că aceasta este, până la urmă, cea mai frumoasă formă de respect față de imnul național: să nu îl lăsăm să rămână un simplu cântec pe care îl ascultăm de câteva ori pe an, ci un îndemn pe care îl transformăm, fiecare dintre noi, în fapte. Un imn se cântă în câteva minute, dar respectul pentru el se dovedește în fiecare zi!”

La finalul manifestării dedicate Zilei Imnului național, Corul Asociației „Avram Iancu” a interpretat câteva cântece patriotice.