Ziua Drapelului Național, sărbătorită pe 26 Iunie, a fost instituită prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, care marchează data la care, în 1848, guvernul pașoptist de la București decreta Tricolorul – roșu, galben și albastru, cu deviza „Dreptate – Frăție” – steag național al tuturor românilor. Drapelul este, alături de stemă, sigiliu și imn, un simbol național, așa cum prevede Constituția României din 1991 modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. În forma actuală, Constituția stabilește, prin Articolul 12, că „drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”.

Ca în fiecare an, autoritățile beiușene au marcat într-un mod festiv Ziua Drapelului Național. Prima parte a manifestărilor a avut loc la biserica ortodoxă Sf. Dimitrie, unde Tricolorul a fost sfințit, după care, o gardă militară de onoare l-a preluat și transportat până la catargul de lângă Monumentul Vânătorului de Munte, unde acesta a fost arborat în acordurile Imnului Național, interpretat de Corul Asociației „Avram Iancu” Beiuș.

La eveniment au participat primarul Gabriel Popa, reprezentanții locali ai ministerelor Apărării Naționale și Afacerilor Interne, Tăsică Bursașiu, președintele subfilialei locale a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Gabriel Ojică, președintele Asociației de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Unirea” Beiuș, Viorel Ianc, președintele asociației locale „Avram Iancu”, Anca Banda, referent la Casa de Cultură Beiuș, precum și câțiva localnici, majoritatea cadre militare în rezervă și retragere.

Cu ocazia ceremoniei arborării Drapelului Național, Tăsică Bursașiu a înmânat primarului Gabriel Popa și comandantului unității militare locale, locotenent-comandor ing. Ioan Pașcu, câte un exemplar al lucrării intitulate Istoria înființării și evoluției Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, volum semnat de generalul de brigadă (r) dr. Vasile Creț, președintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „General Traian Moșoiu” Bihor, și prof. univ. dr. colonel (r) Benoni Andronic.

Un alt moment important al festivități a fost discursul primarului Gabriel Popa, edilul făcând o emoționantă pledoarie pentru respectarea cotidiană a simbolurilor naționale, printre care se numără și Tricolorul:

„Vă invit, pentru câteva clipe, să priviți drapelul României. Nu doar să îl vedeți, să-l priviți cu adevărat. De câte ori trecem pe lângă el fără să-i mai acordăm atenție? Îl întâlnim pe instituții, în școli, la competiții sportive, la parade și în zilele de sărbătoare. Este atât de prezent în viața noastră, încât uneori uităm să ne întrebăm ce reprezintă.

Dar există un lucru pe care ar trebui să ni-l amintim de fiecare dată când privim Tricolorul. Steagurile nu vorbesc, ci oamenii sunt cei care le dau glas, iar istoria este cea care le dă valoare.

Povestea drapelului nostru începe cu mult înainte ca România să existe în forma pe care o cunoaștem astăzi. Cele trei culori – albastru, galben și roșu – apar încă din secolele trecute pe steme și însemne ale provinciilor românești, dar momentul care le transformă într-un simbol național este anul 1848. În plină Revoluție, românii, pe lângă drepturi, demnitate, libertate și unitate, cereau și aveau nevoie de un simbol sub care să se recunoască. Astfel, la 26 iunie 1848, Guvernul Provizoriu al Țării Românești a decretat oficial ca drapelul național să fie alcătuit din cele trei culori: albastru, galben și roșu. Nu întâmplător, tocmai această zi avea să devină, peste un secol și jumătate, Ziua Drapelului Național.

În anul 1998, Parlamentul României a hotărât ca, în fiecare an, în data de 26 iunie, să cinstim unul dintre cele mai importante simboluri ale identității noastre.

Dar istoria unui drapel se scrie prin oameni, nu numai prin decrete.
Tricolorul a fost purtat de soldații români în Războiul de Independență, a fost prezent la Marea Unire din 1918, a fost ridicat pe clădiri atunci când România și-a recâștigat libertatea în decembrie 1989.

Poate cea mai puternică imagine rămâne aceea a steagului cu stema comunistă decupată din mijloc. Nu era un steag rupt, ci un popor care își recâștiga libertatea. Uneori, o singură imagine spune mai mult decât mii de cuvinte.

Se vorbește adesea despre patriotism, dar patriotismul nu înseamnă să vorbești mai tare decât ceilalți despre iubirea de țară. Patriotismul înseamnă să ai grijă de țara ta chiar și atunci când nu te vede nimeni. Să îți faci meseria cinstit. Să îți respecți cuvântul. Să nu rămâi indiferent când comunitatea are nevoie de tine. Pentru că România nu înseamnă doar București, înseamnă și Beiuș, înseamnă fiecare sat din jurul nostru. România înseamnă fiecare școală, fiecare spital, fiecare biserică, fiecare familie. România înseamnă omul care își începe ziua la 5, 6 sau 7 dimineața pentru a merge la muncă. Profesorul care rămâne după ore pentru elevi. Medicul care termină o gardă și intră într-o alta. Polițistul și jandarmul care veghează la liniștea noastră. Militarul care depune jurământul de credință față de țară. Antreprenorul care creează locuri de muncă. Voluntarul care întinde o mână celui aflat în nevoie. Toți acești oameni dau sens tricolorului.

Dragi beiușeni,

Noi avem privilegiul de a trăi într-un oraș cu o istorie bogată și cu oameni care au știut întotdeauna să își iubească țara prin fapte. Țara Beiușului a dat României profesori, preoți, militari, oameni de cultură, medici, oameni care au muncit cu demnitate și care au înțeles că patriotismul nu este nicidecum un discurs, ci o conduită. Este responsabilitatea de a lăsa generației următoare o comunitate mai bună. Asta încercăm să facem și noi, în fiecare zi, atât prin proiecte, cât și prin respectul pe care îl datorăm oamenilor acestui oraș.

În urmă cu aproape două secole, cineva a ales trei culori pentru a reprezenta un ideal. Astăzi, idealul acela depinde de noi: să fim uniți atunci când este greu, să fim demni atunci când reprezentăm România și să nu uităm niciodată că fiecare faptă bună făcută pentru comunitatea noastră înseamnă încă o cusătură invizibilă în pânza acestui tricolor.

În încheiere, vă invit ca, atunci când vedeți drapelul înălțat pe catarg, să nu priviți doar trei culori: priviți generațiile care au apărat aceste culori. Priviți sacrificiile făcute pentru ele. Priviți speranța pe care o poartă. Și întrebați-vă, fiecare în sinea lui: «Ce las eu mai bun României?» Dacă fiecare dintre noi va avea un răspuns la această întrebare, atunci tricolorul va continua să fluture nu doar deasupra instituțiilor, ci și în conștiința noastră”.