Aflată, după ultimele sondaje, în cea mai gravă criză de valoare din ultimii 10 ani, filiala PD Bihor riscă să nu mai fie reprezentată în Consiliul local şi Consiliul judeţean decât prin sinecura redistribuirii voturilor reziduale ale altor formaţiuni politice. Aşa se întâmplă când în locul membrilor de valoare sunt promovaţi semianalfabeţi dedulciţi la furăciuni şi îmbogăţiţi peste noapte din caşcavalul bugetelor publice. Pe mâna lor filiala moare, dar ei se bat cu cărămida în piept că şi-au tocit două rânduri de anvelope la limuzine, bântuind judeţul pentru a propovădui învăţătura democrată. După un asemenea tur de forţă, nici nu-i de mirare că primarii şi consilierii PD au fugit pe capete spre alte formaţiuni politice, cum s-a întâmplat în ultima vreme cu primii gospodari şi consilierii din Avram Iancu şi Ciumeghiu sau cu preşedintele şi vice-preşedintele filialei Salonta, care, îngroziţi de mediocritatea responsabililor de zonă, s-au refugiat sub aripa generoasă a PSD. Simptomatice sunt şi răsunătoarele demisii ale unor fruntaşi democraţi bihoreni, care, lehămesiţi de impostura şi dictatura instaurate la vârful filialei, au preferat să-şi continue cariera politică alături de fondatorul PD sub stindardul noii formaţiuni politice pe care a înfiinţat-o. Toate acestea demonstrează că electoratul nu poate fi dus cu zăhărelul la nesfârşit şi obligat să înghită aceleaşi gogoaşe sleite încă de la precedentele alegeri, în timp ce jumătăţile de măsură cu care liderii democraţi îşi legitimează ultimii patru ani de administraţie sunt descalificante pentru cei care şi le asumă ca măreţe realizări. După lansarea în competiţia pentru fotoliul de primar a unor politicieni de primă mărime, panica a pus repede stăpânire pe staff-ul democrat, care s-ar face frate şi cu dracu pentru a trece peste puntea suspinelor de la 6 iunie. Primarul în exerciţiu şi-a rezervat un loc călduţ şi pe lista consilierilor judeţeni, în braţele unor lideri ai comunităţii penticostale, bine reprezentaţi şi în oferta municipală. Dar nici minorităţile sexuale nu au fost uitate, primul gospodar încercând să-şi atragă şi simpatia homosexualilor orădeni, defilând zilele trecute prin centrul municipiuilui, braţ la braţ cu ambasadorul SUA, ale cărui preocupări pidosnice sunt de notorietate. Mai greu i-a fost edilulului şef să-şi atragă de partea sa voturile minorităţii rrome, care şi-a amintit deunăzi, cu ocazia vizitei electorale din ghetoul Ţincapana, că nici una din promisiunile care li s-au făcut în urmă cu patru ani nu a devenit realitate. Modestele realizări ale actualei administraţii municipale au avut, însă, costuri exorbitante, în spatele cărora se ascunde prosperitatea unor firme din anturajul fruntaşilor democraţi, dar şi opulenţa unora dintre aceştia. Dacă Oradea ar fi organizată după principiul unei societăţi comerciale, la gradul de îndatorare pe care actualii săi administratori îl vor lăsa în urmă, nu ar mai exista decât alternativa declarării falimentului, iar artizanii care au generat această catastrofă edilitară ar trebui să putrezească în puşcărie. Însă, până atunci, dreapta lor judecată stă în puterea orădenilor, care s-or fi săturat să tot fie luaţi peste picior de o gaşcă de parveniţi şi să fie apostrofaţi, mitocăneşte, atunci când sesizează miile de gropi din carosabil, cum că "numai proştii dau în gropi"...