Fiind întrebat, cu un an în urmă, ce înseamnă pentru Alexandru Dabija cuvântul NORMALITATE (în cultură - n.n.), cunoscutul regizor a spus: "Eu numesc normalitate clipele rare în care suma valorilor culturale ajunge să echilibreze impostura şi tembelismul arogant ale unei naţii uluite de propria ei bezmeticeală. În ceea ce priveşte publicul, nu sunt într-o mare admiraţie; nu-mi place să mângăi publicul pe creştet. Cunosc şi teoriile cu mai multe feluri de public, dar, global, mi se pare că, la noi, imbecilizarea a atins cote mai mult decât alarmante şi sunt convins că e un fel de reflex pavlovian: cu cât îi dai ceva mai prost publicului, cu atât vine mai în viteză la teatru. N-am vrut niciodată să fac pe placul unui public". * Acum, înţelegem şi mai bine de ce s-a amânat proiectul cu "Praf în ochi": maestrul s-a hotărît, subit, spre plăcuta surpriză a publicului orădean, să eludeze, în plan artistic, "reflexul pavlovian". Şi totuşi - vom adăuga, parafrazând un cunoscut aforism -, (nu) orice public are regizorii (şi actorii, poate), pe care îi merită...