* De la 150 de cultivatori individuali de tutun şi 10 exploataţii agricole, au mai rămas, în răstimp de trei ani, doar 65 de cultivatori individuali şi o singură exploataţie agricolă. * În anul 2001 s-a cultivat o suprafaţă de aproximativ 600 hectare, anul acesta tutunul cultivându-se pe doar 114 hectare. * Raporturile contractuale între producător şi Societatea Naţională a Tutunului Românesc (S.N.T.R.) nu pot fi negociate. * Subvenţia se acordă, doar dacă faci parte dintr-o asociaţie profesională pe produs. Judeţul Bihor a fost una dintre zonele mari cultivatoare de tutun, îndeletnicire care, în perioada sistemului cooperatist şi de stat, a continuat, printr-o planificare dirijată, astfel că nu se comenta suprafaţa stabilită a fi cultivată cu tutun. După 1989, libertatea de opţiune a producătorului de tutun avea să dea peste alte obstacole, mecanismele economiei de piaţă având cărări ascunse şi profitabile, dar mai puţin pentru cultivatorul de tutun. În Bihor s-a creat, rapid, o polarizare a producătorilor: zona nord-vestică a judeţului (unde, preponderent, este plantat tutun "Virginia") şi cea sudică (preponderent, tutun "Barley"). Între timp, s-a constituit şi Asociaţia Producătorilor de Tutun (A.P.T. ) Bihor, condusă de ing. Nicolae Hodişan, la rându-i, având o societate comercială TERRA TABACCO. "Dacă vreţi să ştiţi, eu am renunţat, anul acesta, să mai cultiv tutun, datorită degradării accentuate a raporturilor dintre producători şi Societatea Naţională a Tutunului Românesc (S.N.T.R.), a încercărilor bine dirijate de marginalizare, în plan economic, a acestei categorii de producători". Dintre nemulţumirile producătorilor - mai ales că solicitările lor sunt ignorate - reţinem: * S.N.T.R. practică o "politică" de monopol, profitând de această poziţie privilegiată; * nu se poate negocia contractul dintre producători şi procesatori, condiţiile fiind impuse de S.N.T.R, "negocierea contractului fiind de genul ?Îţi convine cum zic, bine! Nu, nu mai avem ce discuta!?, astfel că, lipsiţi de alternativă, accepţi o dată, iar în anul următor mulţi renunţă a mai cultiva tutun", * criteriile de clasificare, pe categorii, a produsului (frunza de tutun) sunt foarte largi, evazive şi foarte uşor se declasează produsul, încât cele mai mari cantităţi din recoltă sunt trecute la categoria a III-a sau a II-a, diferenţele de preţ fiind foarte mari şi în defavoarea producătorului, * Legea tutunului (din 2003) favorizează procesatorii, ignorând producătorul. La aceste enumerări de mai sus, făcute de dl ing. Nicolae Hodişan, mai notăm o remarcă: "La Valea lui Mihai există singurul centru de preluare a tutunului (Uscătoria de tutun a S.N.T.R.) care dispune de uscătoare moderne de tutun, însă nu sunt folosite, de o bună vreme. Deşi au fost solicitate de noi, producătorii, să ni le închirieze, am fost refuzaţi. Tot pe principiul colaborării cu S.N.T.R., am solicitat, în numele Asociaţiei Producătorilor de Tutun Bihor, să se statueze un sistem de sprijinire a cultivatorilor, în sensul dotării cu tehnică specifică, pe bază de contracte şi modalităţi de plată, inclusiv pe contractarea producţiei. Reticenţele manifestate sunt demobilizatoare". Şi cum se persistă în menţinerea unui climat demobilizator iată că, în Bihor, au scăzut, de la an la an, suprafeţele cultivate cu tutun: aproximativ 600 hectare - în 2001, apoi 300 ha - în 2002, acum ajungându-se la 114 hectare. De la 150 de cultivatori individuali şi 10 exploataţii agricole producătoare de tutun, în 2001, anul acesta mai sunt 65 de producători individuali şi o singură exploataţie agricolă. "Este, după cum se vede, o mai mare preocupare pentru un alt gen de activităţi pe piaţa tutunului, dar nu pentru stimularea producţiei şi produsului autohton. Iar câtă vreme S.N.T.R. nu se dovedeşte sau nu se vrea a fi un partener cu bune intenţii, vom fi nevoiţi, dar dacă se va şi reuşi (!), să recurgem la colaborări cu firme din străinătate. Deja am fost contactaţi - ne-a precizat dl ing. Nicolae Hodişan - de firme din Luxemburg şi Ungaria. Alţii ştiu să caute aici zone de afaceri, iar S.N.T.R. dă cu piciorul la propriile noastre resurse, plângându-se, în schimb, că piaţa ţigaretelor, a tutunului nu este rentabilă!" Cât priveşte subvenţia acordată din fonduri bugetare - "şi ea mică, faţă de solicitările producătorilor de tutun" -, aceasta se alocă numai celor care fac parte dintr-o asociaţie profesională pe produs.