Prof. Matei Francisc (1913-2003) "Făclia s-a stins, Rămas-a lumina!" Cutreierând ţărmul amintirilor locuit de "naţiunea" dascălilor Colegiului Naţional "Samuil Vulcan" din Beiuş, avem şansa să cunoaştem felurite provincii. Provincia obişnuiţilor, provincia neobişnuiţilor, provincia deosebiţilor, provincia celor "fără seamăn". Profesorul de educaţie fizică şi sport, Matei Francisc, de la a cărui trecere în lumea celor drepţi s-a scurs, în cronologie omenească, un an, a avut o dublă cetăţenie, trăind când între hotarele "deosebiţilor", când pe teritoriul celor "fără seamăn". Sosit la Beiuş, din postura de antrenor naţional, la statutul de profesor de sport la un liceu, "Nea Matei" a refuzat posibilitatea de a face din trecutul său o rampă de lansare spre viitor. Prin tot ce făcea, în plan profesional, era clar că profesorul conştientizează ireversibilitatea timpului biologic. Din acest motiv trăia şi acţiona în ideea "fugit irreparabile tempus", ştiind că timpul său personal se judecă la "tribunalul acţiunii". Verdictul acestui tribunal, pentru prof. Matei Francisc, a fost conduita de succes, exprimată prin reuşită (rezultatele fiind de cele mai multe ori favorabile); izbândă conştientizată prin succesiunea aproape clepsidrală a victoriilor în competiţii şi recompensă evidenţiată prin recunoaşterea publică a activităţilor sale. Prof. Matei F. rămâne în memoria colectivă a generaţiilor hotarelor României spre învăţătorire şi pilduire în lumina viitoare meritată acestui neam. (fragment din cartea "Catedra Cimitirului din Deal" - în curs de tipărire)