Statistic vorbind, o parte însemnată din litigiile existente pe rolul instanţelor de judecată naţionale, vizează consecinţele evenimentelor rutiere şi în mod special acordarea despăgubirilor pentru diversele prejudicii materiale suferite de către autovehiculele implicate.

 

Prin articolul de săptămâna aceasta,vom trece în revistă o nouă hotărâre judecătorească pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţele de judecată naţionale, fiind vorba despre o hotărâre pronunţată de către completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept.

Înainte de a trece în revistă conţinutul şi efectele juridice ale acestei noi decizii, trebuie să prezentăm la modul general o serie de noţiuni juridice.

Astfel, noţiunea subrogaţiei legale, prezintă o reglementare legală, mai precis articolul 1593 Cod civil stabileşte faptul că – “Oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea însă dobândi mai multe drepturi decât acesta”.

Aşadar, plata efectuată de către un terţ, duce la transmiterea drepturilor deţinute de către creditorul care a primit plata, asupra terţului, însă, în toate cazurile terţul nu poate să primească mai multe drepturi decât deţine însăşi creditorul plătit.

Litigiile care presupune acoperirea prejudiciilor, stricăciunilor materiale produse în cadrul evenimentelor rutiere, presupune şi participarea nu doar a şoferilor implicaţi ci şi a societăţilor comerciale care au asigurat autoturismele.

Finalitatea litigiilor presupune o hotărâre judecătorească prin care se va determina vinovatul în producerea evenimentului rutier şi pe cale de consecinţă societatea comerciala asiguratoare care va suporta despăgubirile.

O problemă care se ivea în practică era cea privind accesoriile care trebuiau să fie achitate, prin accesorii facem referire la dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reunită în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în şedinţa din 20 noiembrie 2017 a decis să admită sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. 114907/299/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 58 alin. (2) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite este îndreptățit să obțină penalizările prevăzute de dispozițiile art. 38 din același act normativ dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile la scadență sau şi le îndeplineşte necorespunzător”.

Aşadar, valoarea despăgubirilor rezultate din producerea evenimentelor rutiere sunt întotdeauna purtătoare de penalităţi de întârziere, stabilite de articolul 38 din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014, mai precis 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.