Una dintre cele mai importante probleme juridice care se pune în materia drepturilor de creanţă ţine de incidenţa termenului de prescripţie extinctivă. Adică de fiecare dată când un creditor ia decizia de a acționa față de un debitor, prima întrebare care trebuie să și-o adreseze este dacă s-a împlinit sau nu termenul de prescripție extinctivă.

 

O definiție a ceea ce înseamnă prescripția extinctivă o întâlnim în cadrul prevederilor art. 2500 alin. 1 Cod civil: „Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, cumulată cu prevederile cuprinse în cadrul art. 2500 alin. 2 Cod civil: „În sensul prezentului titlu, prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz”.

Însă, prin articolul de azi vom prezenta o hotărâre judecătorească de speță, pentru a se putea observa felul în care Înalta Curte de Casație și Justiție interpretează prevederile legale care guvernează instituția juridică a prescripției extinctive față de accesoriile unui drept de creanță, mai precis dreptul creditorului de aș actualiza creanța cu indicele de inflație.

Astfel, ÎCCJ a stabilit faptul că: Valoarea unei monede cunoaşte fluctuaţii în timp, putând să crească sau, dimpotrivă, să scadă, pentru conservarea valorii reale a unei sume de bani existând posibilitatea indexării acesteia în funcţie de diferite criterii, cel mai uzitat fiind indicele de inflaţie care, la rândul său, se calculează pe baza indicelui preţurilor de consum.

Calculul sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei presupune două momente, şi anume momentul scadenţei şi momentul plăţii efective a creanţei principale care constituie baza de calcul. Între aceste două momente, însă, spre deosebire de daunele-interese moratorii, sumele rezultate din indexare nu curg zi de zi sau la anumite intervale date de timp, ci se calculează în funcţie de evoluţia elementului de referinţă.

Faţă de dispoziţiile art. 2523 C. civ., incidente în acest caz, termenul de prescripţie pentru acţiunea având ca obiect sume reprezentând diferenţe rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei poate să curgă abia de la momentul plăţii creanţei principale cu privire la care se aplică mecanismul de indexare, întrucât doar atunci creditorul poate să cunoască existenţa şi întinderea prejudiciului său.

Așadar, ce spune prin această decizie de speță ÎCCJ, este faptul că un creditor poate să solicite ca un drept de creanță pe care îl deține să fie actualziat cu indicele de inflație, iar o astfel de acțiune poate să fie exercitată printr-o acțiune civilă separată.

Termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, termenul general de prescripșie extinctivă, va începe să curgă de la momentul la care creanța a fost achitată de către debitor și nu înainte de acest moment.