Un nou studiu australian a deschis noi perspective asupra evoluției stelare prin analizarea „sunetelor” stelelor dintr-un roi stelar aflat la 2,700 de ani-lumină distanță, a transmis joi Xinhua.

Publicată miercuri în revista Nature, această descoperire oferă astrofizicienilor o nouă tehnică de a cartografia istoria și viitorul Căii Lactee și ale altor galaxii, au afirmat cercetătorii de la Universitatea New South Wales (UNSW Sydney) implicați în studiu. Prin studierea frecvențelor de oscilație a acestor stele cu ajutorul datelor obținute din misiunea telescopului spațial Kepler K2, cercetătorii au dezvoltat o metodă precisă de a determina vârsta și masa unei stele.

Asemenea instrumentelor muzicale, stelele „vibrează” la anumite frecvențe specifice în funcție de structura lor internă, a afirmat co-autorul Dennis Stello de la Școala de Fizică UNSW (The University of New South Wales) din Sydney.

„Cele mai mari stele au cele mai joase sunete. Stelele mici emit sunete înalte. Și nici o stea nu «cântă doar o singură notă odată - fiecare stea cuprinde o simfonie de sunete care provin din interiorul ei», explică Stello, adăugând că procesul este precum ascultarea unei orchestre și identificarea instrumentelor în funcție de sunetul lor.

„Aceasta este prima dată când chiar am studiat o gamă atât de largă de secvențe evolutive, așa cum avem în acest roi”, a declarat acesta.

Studiul a examinat 27 de stele din M67, un roi format acum 4 miliarde de ani. În ciuda compozițiilor chimice similare, variațiile în masă le-au făcut ideale pentru studiul evoluției în timp real, a declarat Claudia Reyes, autoarea principală a studiului.

Deoarece stelele din M67 împărtășesc asemănări cu Soarele, cercetarea în cauză oferă perspective cruciale privind trecutul Soarelui și eventuala sa transformare într-o gigantă roșie, au declarat cercetătorii.

Reyes a spus că aceste descoperiri au fost neașteptate și sugerează noi căi de analiză a datelor astronomice existente.