- dialog cu dr. Petru Lucaciu, Cetăţean de Onoare al municipiului Beiuş Într-o societate grăbită şi preocupată prea mult de grijile imediate, o societate pe ai cărei membri o prea lungă tranziţie i-a făcut să devină concentraţi aproape exclusiv asupra satisfacerii nevoilor proprii, demers pentru mulţi destul de anevoios, într-o societate precum cea românească de azi, pilda bunului samaritean stârneşte întrebări despre motivele ascunse ale gestului de într-ajutorare a celui în nevoie sau chiar zâmbete ironice. Preocupaţi mai mult de binele individual şi imediat, înşelaţi prea des în buna lor credinţă, românii s-au imunizat, până aproape de ostilitate, faţă de gesturile caritabile ale unora, căutând, cum spuneam, dedesubturile unor astfel de "afaceri", încercând să identifice interesul ascuns al "samaritenilor", nevenindu-le să creadă că acest fel de oameni mai există azi în România! De aceea, a vorbi despre profilul social generat de o asociaţie non-profit poate părea unora un gest interesat, sau, în cel mai bun caz, desuet. Asta pentru că am fost "învăţaţi" să considerăm scandalosul ca extraordinar şi să umplem scara cotelor de interes mai ales cu evenimente din sfera negativului. Nouă, însă, ni s-a părut extraordinar ceea ce face de ani buni Asociaţia "Ajutorul Creştin din România" şi, mai cu seamă, discreţia cu care face! Mai mult, pentru a arăta că buni samariteni mai sunt printre noi, am găsit necesar să vorbim despre A.C.D.R., despre realităţi şi proiecte, cu preşedintele asociaţiei, dr. Petru Lucaciu, Cetăţean de Onoare al municipiului Beiuş. Cine este dr. Petru Lucaciu? Arădean după locul naşterii, dr. Petru Lucaciu a lucrat ca medic pediatru la Beiuş până în 1987, când pleacă împreună cu soţia în Statele Unite ale Americii. Spre deosebire de alţii, care, o dată plecaţi din România, au uitat că rămân, totuşi, români, dr. Lucaciu a privit noul cadru social-politic de după Revoluţia din Decembrie ca pe o oportunitate de a reveni în ţară. În 1990, însoţit de câţiva colegi de breaslă, medici americani, dr. Lucaciu vine în România şi îşi propune să creioneze un program mai amplu şi un cadru bine structurat pentru canalizarea eforturilor de ajutorare a românilor în nevoie. Asfel, a luat fiinţă în S.U.A. "Romanian Evangelistical Medical Mission" (REMM), asociaţie non-profit de nuanţă creştină, dar care nu este afiliată unui cult anume. Pentru a-şi putea concretiza proiectele în românia, REMM a înfiinţat o societate-"soră", acesta fiind "Ajutorul Creştin din România", cu sediul la Beiuş. Până aici, "traseul" a fost urmat i de alţii, românii neputându-se plânge de lipsa unor astfel de organizaţii nonprofit, unele apărute prin cele mai obscure locuri ale ţării şi slujind unor scopuri la fel de nebuloase. N-a fost cazul ACDR! Pentru a înţelege mai bine care sunt adevăratele dimensiuni ale eforturilor celor de la "Ajutorul Creştin" şi scopurile asociaţiei, vom trece în revistă principalele proiecte derulate de-a lungul celor 14 ani de activitate, aşa cum au reieşit din dialogul cu interlocutorul nostru. * Sprijinul medical: Încă din 1990, mai multe echipe de medici americani au venit în România pentru a da consultaţii şi chiar pentru operaţii, unii la Beiuş, alţii la Oradea, Cluj-Napoca sau Bucureşti. După cum mărturisea dr. Lucaciu, unii au fost impresionaţi de ospitalitatea românilor şi, "îndrăgostindu-se" de România, revin anual. Ajutorul în domeniul medical s-a concretizat şi în containere întregi de medicamente şi aparatură de specialitate, care au fost distribuite fie direct celor care aveau nevoie de tratament, sub îndrumarea medicilor americani şi români implicaţi direct în proiect, fie spitalelor. Mai mult, în 1992, a fost dată în folosinţă la Beiuş o modernă policlinică unde consultaţiile sunt mai puţin "piperate" ca în alte părţi, actualmente acolo funcţionând cabinete ale unor medici de familie. * Protecţia şi îngrijirea copiilor orfani şi abandonaţi. Primul orfelinat a funcţionat, începând din 1992, într-o casă cumpărată de pe strada Horea. 15 tineri aduşi de la Centrul de Plasament Beiuş au locuit acolo până în anii `97-`98, când au absolvit liceul. Spre deosebire de sistemul de stat, care nu le mai acordă sprijin şi adăpost tinerilor ajunşi la vârsta majoratului, ACDR i-a întreţinut pe cei merituoşi pe perioada studiilor universitare, iar pe alţii i-a ajutat să-şi întemeieze o familie. În anul 1996, au fost terminate construcţia şi amenajarea Orfelinatului "Iosif" (str. 22 Decembrie), noua clădire a acestuia cuprinzând o sală de joacă şi lectură, o alta pentru bebeluşi, o sufragerie, o sală de mese şi grupuri sanitare, toate la standarde cu adevărat americane. În plus, copiii beneficiază de un frumos parc şi de terenuri de joacă, în funcţie de vârstă. Totodată, este în plan şi o sală de sport. De-a lungul anilor, Orfelinatul "Iosif" a fost casa mai multor serii de copii, fiecare cu câte 20-25 de micuţi orfani sau abandonaţi. Din anul 2001, cei de la Orfelinatul "Iosif" au iniţiat un nou proiect destinat mai bunei integrări sociale a copiilor şi anume programul de asistenţă maternală, fiind alese familii-partener din zona Beiuşului. * Programul privind evitarea abandonului. Cel mai amplu program al ACDR îşi propune sprijinirea familiilor sărace, dr. Lucaciu precizând că sărăcia este principala cauză a abandonului de copii. Numai în zona Beiuşului sunt ajutaţi periodic cu haine şi alimente părinţii a peste 1000 de copii. Alte metode de sprijinire a familiilor cu venituri reduse sunt acelea de a le oferi acestora animale domestice pentru a le valorifica, precum şi acordarea în folosinţă de solarii (la Beiuş, în judeţul Arad şi în Dobrogea) sau parcele de teren arabil. Totodată, la Sudrigiu există o fermă care dispune de 8 ha de teren agricol, acolo fiind crescute vite, oi, capre, porci şi păsări de curte. Produsele obţinute în fermă sunt destinate consumului de la Orfelinatul "Iosif" din Beiuş, iar o parte din animale sunt date, după cum spuneam, familiilor nevoiaşe, care, prin creşterea şi valorificarea acestora, îşi pot fie încropi propriile microferme, fie rotunji simţitor veniturile. * Proiectul "Dobrogea": Dr. Petru Lucaciu preciza că numeroase familii din acea parte de ţară au primit în folosinţă solarii şi terenuri agricole ale asociaţiei, precum şi maşini agricole. Dar cel mai important efort este acela de aprovizionare ritmică (haine şi alimente) a leprozeriei de la Tichileşti. * Activităţile economice înseamnă bani pentru acţiunile caritabile şi... locuri de muncă! Pentru că extinderea activităţilor cu conotaţii sociale desfăşurate de ACDR reclamă şi creşterea continuă a cuantumului fondurilor necesare, dr. Petru Lucaciu se gândeşte ca, treptat, cât mai mult din bugetul asociaţiei să fie asigurat prin derularea unor activităţi lucrative, acestea având şi un alt avantaj important: asigură noi locuri de muncă. Un exemplu concludent este cofetăria care şi-a deschis porţile anul trecut pe strada Vasile Lucaciu, aceasta, datorită ambientului elegant, serviciilor excelente şi preţurilor rezonabile, având deja o clientelă numeroasă. Conducerea ACDR consideră că şi alte astfel de investiţii pot fi făcute în Beiuş şi în împrejurimi, în planurile preşedintelui Lucaciu fiind şi deschiderea unor ateliere de mică producţie şi extinderea fermei de la Sudrigiu. * "Punţile" româno-americane din 2004 În urmă cu o săptămână, dr. Petru Lucaciu a revenit în ţară. Ca de obicei, nu a venit singur! I-au fost alături peste 40 de americani, oameni cu vârste şi ocupaţii diverse, strânşi din 7 state ale federaţiei de peste Atlantic. Imediat, împărţiţi în patru echipe, americanii s-au apucat de treabă! Cei mai tineri, grupul de elevi, coordonaţi de dr. Don Young, fost director la Toccoa Falls College (din Georgia), au montat în parcul de pe malul Văii Nimăieştilor un modern tobogan şi câteva leagăne pentru micuţii beiuşeni. Ca să înţelegem amploarea unui gest care poate părea unora "mic", trebuie să precizăm că piesele jocurilor aduse din America au fost transportate de Lufthansa. Şi nu cântăreau decât vreo jumătate de tonă, cheltuielile legate de transport fiind suportate tot de oaspeţii americani! În legătură cu acest parc de joacă, interlocutorul nostru a promis că vor fi montate şi alte astfel de "instalaţii", pentru copiii preşcolari şi pentru elevi. Pentru că majoritatea celor sosiţi din S.U.A. sunt medici sau lucrează în domeniul asistenţei sociale, celelalte echipe s-au ocupat fie de copiii de la Orfelinatul "Iosif", fie de sănătatea celor din Beiuş, Oradea şi chiar din alte localităţi. Căţiva medici stomatologi au oferit consultaţii la Policlinica "Luca" din Beiuş, în timp ce alţii (Jo Davidson, Rick Svitzer, Jo Svitzer, Jenne Jeffer, Dawn Peck, Judith Boyle) s-au deplasat la Oradea, unde, la Spitalul de Pediatrie, au consultat mai mulţi copii cu palatoschisis sau fisură labială, urmând ca, în vară, în colaborare cu specialişti români de acolo, să-i opereze pe micuţi, pentru a le readuce acestora şi părinţilor lor zâmbetul. Dacă aceste punţi sufleteşti se vor concretiza în colaborări, de durată depinde şi de noi, de "partea" română! Cert este că, după cum mărturisea dr. Lucaciu, peste tot invitaţii săi americani au fost primiţi cu căldură şi solicitudine, cel mai bun exemplu fiind tocmai Spitalul de Pediatrie orădean. Vom încheia aşa: Mulţimim, Pedro (cum îi spun apropiaţii doctorului Lucaciu)! Îţi mulţumim ţie şi prietenilor tăi americani! Prietenii noştri!