Frumuseţea zonei Tinca se remarcă prin peisajele specifice, prin bogăţia holdelor şi cursurile râurilor, străjuite de bătrânele sălcii care sărută cu frunzele lor unda tremurătoare a cursului de apă. Ne farmecă pădurile umbroase de gorun şi cer, oferindu-ne sănătatea din plantele medicinale, răcoarea şi umbra copacilor, aroma fructelor de pădure, apa izvoarelor, alături de varietatea vânatului şi bogăţia pământului.

Ţiţeiul, apa minerală şi potabilă, nisipurile şi pietrişurile formează bogăţia solului. Izvoarele „tămăduirii" de la Tinca furnizează oamenilor apă minerală de tipul: bicarbonate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase cu o mineralizare cuprinsă între 2,45 şi 5,25 g/l. Iar apa termală de la Mădăras este renumită pentru tratamentele antireumatice. Într-un decor splendid, la Gurbediu, în apropiere de Tinca, în pădurea Goronişte, este o rezervaţie de narcise, care se dezvoltă la cea mai joasă altitudine din ţară 120-130 m.
Oamenii constituie însă cea mai mare bogăţie a acestor locuri. Frumuseţea caselor şi a gospodăriilor, alături de frumuseţea meseriilor, sunt o mândrie pentru locuitorii de pe cursul mijlociu al Crişului Negru.
Ţăranu-i talpa ţării, el este sufletul şi creatorul frumuseţii acestor meleaguri şi bucuria celor care ne-au născut aici în Ţara Crişurilor noastre, într-un loc mirific, binecuvântat de Dumnezeu cu multă frumuseţe. Comunele de pe cursul mijlociu al Crişului Negru, Tinca, Husasău de Tinca, Cociuba Mare, Căpâlna, Olcea şi Batăr, se pot mândri cu ceea ce au creat locuitorii acestei zone, de-a lungul veacurilor. Realizările lor sunt multe şi frumoase. Munca depusă de românii şi maghiarii de aici se dovedeşte a fi benefică şi pentru generaţiile ce vor veni.