În curtea casei familiei Sandor Olah, din Tinca, încă de la intrare te întâmpină ordinea, curăţenia şi bunul gust. În spatele curţii tronează atelierul de tâmplărie construit în 1908, care te impresionează prin dotare, cu maşini fabricate la începutul secolului al XX-lea. Mecanizarea atelierului de tâmplărie s-a făcut în 1911. Tot aceleaşi maşini sunt folosite şi astăzi: abric cu grosime şi freză performantă, fierăstrău cu panglică cu freză, maşină de găurit şi alte accesorii necesare procesului de producţie. Maşinile au fost aduse în urmă cu un secol din Austria. Mirosul de răşină şi lac, "zumzetul" agregatelor întregesc atmosfera specifică unui atelier de tâmplărie.

În această familie renumită de meşteri tâmplari, meşteşugul s-a transmis din tată-n fiu, ajungând acum la a 5-a generaţie de tâmplari. Aici, munca a fost neîntreruptă într-un secol. Schema arborelui genealogic îl menţionează pe starostele tâmplarilor din localitate, ca şi proprietarul unei mori de apă de pe Crişul Negru cu numele de Ferenc Olah. Toate generaţiile au păstrat credinţa în Dumnezeu şi religia reformată. A urmat apoi străbunicul Şandor care i-a avut ca urmaşi pe alt Şandor-bunicul şi tot Şandor a fost tatăl celui mai tânăr, Sandor Olah, actualul maestru tâmplar în vârstă de 47 de ani. Neamul lui Sandor Olah reprezintă neamul tâmplarilor vestiţi, ziceau moşii tincani, şi toţi au avut carnet de meşter. Sandor Olah a luat primele "lecţii de tâmplărie" de la tatăl său, în atelierul familiei. A urmat Liceul Industrial din Beiuş, fiind specialist în tâmplărie, sculptură în lemn, găurit şi lucrări de artă. În atelierul de pe str. Dorobanţi, nr. 43, din Tinca, în cei 100 de ani, au învăţat să pătrundă tainele meseriei circa 40 de ucenici, copii veniţi din localitate şi satele din zona Tinca. În 1957, atelierul a fost modernizat prin introducerea curentului trifazic. În atelierul fraţilor Olah a fost confecţionată o parte din uşile şi ferestrele pentru Gara centrală din Oradea în 1912 şi tot aici au fost executate binalele pentru multe biserici din zonă, pentru şcoli, precum şi mobilier executat la comenzile clienţilor. Tot în acest atelier a lucrat şi Ludovic Olah. Mama lui Şandor al IV-lea al familiei Olah, Elisabeta, îmi vorbeşte cu mult drag despre cei trei copii: Erszebet, stabilită la Oradea, Sandor, stâlpul familiei din vatra străbună, şi Rosza, profesoară de matematică la Tărcaia. Nu sunt uitaţi nici copiii lui Ludovic - verişorul Ludovic, care este preot în Ungaria şi în timpul liber face tâmplărie, şi nici verişoara Sara, educatoare la Odorheiul Secuiesc. „Ultimul mohican", cum îi place lui Sandor să se autocaracterizeze, este căsătorit cu Ildiko, profesoară de fizică-chimie la Tinca, având trei fete frumoase: Ildiko, Reka şi Marta, toate eleve.