Pe Dumitru Ile, eroul partidei FC Bihor - Dinamo Bucureşti desfăşurată în 1985, l-am căutat la Stadionul Municipal din Beiuş, unde lucra cu o grupă de copii. Apropierea marelui meci cu echipa bucureşteană ne-a determinat să-l provocăm la dialog pe "naşul" dinamoviştilor în jocul de acum 19 ani. - Ştiam că eşti dinamovist încă de mic, când ţi-am fost profesor la Finiş. Ce-ai simţit atunci? - Doream din tot sufletul să-i batem, mai ales că aveam un atac de zile mari, cu golgeterul Grosu, apoi Nedelcu II, Cornel Georgescu, iar la mijloc eu, Mureşan şi Tămaş. În spate, Bal?zs (portar), apoi Dianu (tatăl actualului jucător de la FC Oradea), Zare (căpitan de echip), Gheorghe Dumitrescu şi Niţu. - Care a fost conjunctura în care s-a desfăşurat acel joc de excepţie? - FC Bihor era pregătită, pe atunci, de către Attila Kun, care, înainte de a începe meciul, ne-a spus să nu avem emoţii şi să jucăm la victorie, deoarece tot Bihorul e cu noi. Dinamo era pe locul I, la mare luptă cu Steaua (locul II), la fel ca şi acum, dar Dinamo venea după semifinala cu Liverpool, din cupele europene. - Mai reţii cum ai marcat cele trei goluri? - Atmosfera a fost fantastică! Un public de nota 10. Adversar direct l-am avut pe Stănescu (decedat zilele trecute!), cu care m-am distrat, pur şi simplu. Am înscris trei goluri, unul mai frumos ca altul, cea de a patra reuşită aparţinându-i lui Georgescu. Am câştigat cu 4-1 (1-1)!! - Cum a fost după acel meci de "vis"? - Toată echipa era fericită! Dl Horia Cosma - preşedintele de onoare al clubului - a venit la noi în vestiar plângând şi ne-a sărutat pe toţi, la mine s-a oprit cel mai mult, spunându-mi că voi fi mulţumit de ce voi primi. Îmi amintesc de un lucru comic, dl Romică Paşcu preşedintele clubului, nu era de găsit nicăieri, de frica Miliţiei s-a ascuns unde făceam noi sauna. - Ce zici de meciul de sâmbătă? - Eu sunt şi voi rămâne toată viaţa dinamovist, dar sâmbătă voi fi la meci şi-i voi încuraja pe bihorenii mei. Va fi 2-1 pentru FC Bihor!