Iubesc la nebunie baschetul, joc pe care îl practică de când erau în clasa a III-a. Speră să ajungă să joace într-o echipă de baschet seniori, ar fi "cool", dacă aceasta ar fi din Oradea. Sunt elevi, unul la Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan", celălalt, la Liceul cu Program Sportiv Bihorul (LPS), practică acest sport spectaculos la LPS, fiind în echipa de juniori I a liceului, pregătită de prof. Alin Cureş. Pedagogistul, Andrei Pascu, joacă pe post de conducător de joc sau extremă, iar Kiss Adam, lepesistul, joacă pivot, fiind greu de învins în lupta de sub panou. Amândoi sunt jucători talentaţi, curtaţi insistent de alte grupări, dar ei ar vrea să joace pentru Oradea, singurul impediment fiind acela că, momentan, în urbea de pe Criş nu este o echipă masculină de baschet la seniori. Dar cum zvonurile legate de înfiinţarea unei formaţii de Divizia B sunt pe cale de a deveni certitudini, ambii vor avea şansa să-şi vadă împlinit un prim vis al adolescenţei. De curând, cei doi au participat la un stagiu de pregătire organizat în Serbia-Muntenegru, experienţă de pe urma căreia au avut numai de câştigat. Acum, în preajma materializării unei mai vechi dorinţe a iubitorilor baschetului orădean (n.r. - reînfiinţarea echipei de baschet masculin), i-am provocat pe Andrei Pascu şi Kiss Adam la un scurt dialog, evident pe tema baschetului. Rep: Unde şi când s-a ţinut stagiul de pregătire la care aţi participat? K.A. Amândoi am luat parte la stagiul de pregătire de la Kopaonik (Serbia-Muntenegru), alături de 150 de sportivi (100 de băieţi şi 50 de fete) din mai multe ţări europene. Stagiul s-a desfăşurat în perioada 17 - 26 iulie, cheltuielile de deplasare fiind suportate de fiecare sportiv. Au fost prezenţi mai mulţi antrenori de baschet iugoslavi, care, o ştie toată lumea, sunt printre cei mai buni şi mai avizaţi în domeniu. Rep: Cu cine v-aţi pregătit? A.P. Cursurile le-au ţinut antrenori sârbi de la diferite echipe, noi ne-am pregătit cu antrenorul secund al formaţiei Hemofarm Vrseţ, un tehnician care ne-a învăţat multe despre acest joc, despre modul în care baschetul se învaţă şi se practică la ei. Rep: Cât de mult v-a folosit această experienţă? K.A.: În primul rând ne-am corectat unele chestii, sub aspect tehnic mai ales. La ei se pune mare accent pe detalii, care au o importanţă majoră în desfăşurarea unui meci. Experienţa acumulată acolo ne va fi de folos pe viitor, tot ceea ce am învăţat vom putea aplica la meciurile de aici. Acum vedem altfel lucrurile, privim cu alţi ochi jocul în sine. Au alte metode de antrenament, altă mentalitate de joc, sunt mai profesionişti de la o vârstă mai fragedă. Rep: Există diferenţe în ceea ce se joacă la ei şi ce jucăm noi? A.P.: Diferenţa nu e mare, dar dacă nu vom ţine cont de ceea ce am învăţat acolo, vom rămâne în urmă. Bachetul jucat de ei este superior, dar încă se mai poate să ne apropiem de ceea ce joacă ei, cu condiţia să o facem profesionist. Rep: Ai jucat minute bune în compania celor mai valoroşi jucători la Meciul Stelelor Baschetului. Ce ai simţit în acele momente? K.A.: A fost o experienţă unică, ceva de vis. Mi-a părut foarte bine să joc alături de cei mai buni jucători din campionatul României, de la ei am învăţat o grămadă de lucruri. M-a ajutat mult şi faptul că m-au susţinut moral, au fost alături de mine, astfel m-am putut integra mai uşor şi mai repede în echipă. Rep: Care jucători vă sunt modele? A.P.: De la noi îl admir mult pe Toni Alexe, iar din NBA mi-a plăcut John Stockton. K.A.: Din campionatul nostru îmi place mult Virgil Stănescu, iar de la americani pe Kevin Garnett în consider unul din cei mai mari jucători. Rep: Ce vă doriţi de la sezonul care va începe peste puţin timp? A.P., K.A.: Vrem să dovedim mai multă maturitate, în tot ceea ce facem, atât noi, cât şi echipa. Trăim cu speranţa că o dată şi o dată se va înfiinţa acea echipă de Divizia B, la care să jucăm şi noi. Referitor la echipa noastră de juniori, trebuie să ne concentrăm mai mult, sperăm să nu repetăm greşelile din sezonul trecut şi atunci putem să ne atingem obiectivul: calificarea la turneul semifinal. Dar, mai mult decât orice, am vrea să existe acea echipă de B, la care să jucăm şi noi.