Balul Bobocilor este, fără îndoială, cel mai aşteptat eveniment al clasei a IX-a, pentru că atunci reuşeşti pentru prima dată să îţi cunoşti colegii şi în alte ipostaze decât cele expuse la şcoală. Divertisment, atmosferă plăcută, mult dans, muzică bună, emoţii - cam asta înseamnă Balul Bobocilor. Perechile participante - de obicei în număr de opt - au parte de o seară mai puţin plăcută decât spectatorii, pentru că se confruntă atât cu greutatea probelor şi cu emoţiile, cât şi cu un public care nu întotdeauna îi simpatizează pe toţi. Vizavi de corectitudinea alegerii perechii de Miss şi Mister Boboc, ca spectator, nu prea îţi pui problema dacă a meritat să câştige sau dacă a avut pile în juriu. Ca licean oarecare, mergi în discoteca în care se ţine acest eveniment să te distrezi şi mai puţin să ţii socoteala de ce se întâmplă pe scenă. Cred că numai celorlalte perechi participante le pasă cu adevărat de jocul de culise (dacă într-adevăr există unul), pentru că ei sunt singurii direct implicaţi în problemă. Şi până la urmă la ce te ajută să ai în palmares titlul de Miss sau mister Boboc? Ca să te afişezi ca mare vedetă? cam atât. Te mai alegi şi cu un premiu mai mult sau mai putin substanţial. Respectul colegilor îl câştigi sau nu. Depinde cât de mult te-ai maimuţărit sau nu pe scenă. Ar fi bine de reţinut că Balul Bobocilor nu mai este ce a fost altădată. Poate pentru că noi, ca liceeni, nu îi mai acordăm aceeaşi atenţie. Poate nu mai are farmec. Sau poate pur şi simplu organizatorii nu mai vin cu ceva original care să atragă atenţia şi interesul publicului. Apoi jocul de culise cu probele ştiute şi exersate dinainte parcă îţi lasă un gust amar. Dar cine sunt eu să judec? În principiu, tot ce se realizează presupune efortul cuiva şi atunci a critica fără să cunoşti situaţia pe toate feţele nu e cea mai bună soluţie. Poate ar fi fost mai indicat să vorbească despre acest subiect un organizator de baluri. Numai aşa cred că am primi vreodată confirmarea că în spatele unor astfel de concursuri se trag sfori. Şi atunci nu ne rămâne decât să facem supoziţii. Pentru siguranţă ar fi nevoie de dovezi şi pentru a obţine dovezi ar fi nevoie de oameni curajoşi. Şi aceştia cam lipsesc...