Arhiva Crisana - 8492

Am argumentat la LARICS, nu odată, că problematica relației bilaterale româno-ungare are ca miza principală procesele de de-suveranizare a României, inițiate de Budapesta, și, ulterior, co-suveranizare a Ungariei în Transilvania. Procesul este inedit în dinamica revizionistă de la Budapesta, și nu mai are în vedere, în principal, modificări explicite de frontieră pe care Ungaria este suficient de lucidă ca să înțeleagă că nu le-ar putea obține decât în circumstanțe extraordinare și care nu sunt la îndemâna ei. De aici și replierea, într-o primă instanță, pe proiectele de de-suveranizare ale României în Transilvania.

Citeste

Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte, spune că – în urmă cu un veac şi jumătate, la Congresul de la Paris din 1856 – reprezentantul Angliei, contele Clarendon[1], excedat de insistenţa cu care ministrul de externe al Imperiului Francez, contele Walewski, susţinea cauza unirii Principatelor române (ceea ce însemna şi autonomizarea lor deopotrivă de sub tutela otomană şi de sub cea rusă) i-ar fi obiectat: “Bine, să se unească; dar credeţi că vor fi capabili să se guverneze singuri?”

Citeste

Independent, inteligent... impertinent

Independent, inteligent, impertinent

Vezi toate din Controverse