„Sfinxul de la Bădăcin”, cum mai era numit Iuliu Maniu datorită moralității care l-a consacrat în prim-planul scenei politice interbelice, a dat dovadă de-a lungul vieții sale de o conduită ireproșabilă atât în sfera activității politice, cât și în cea a vieții private.

 

Iuliu Maniu a trăit  departe de tentațiile care, pentru un om politic de talia lui, ar fi fost firești, acționând întotdeauna  conform conștiinței și credinței sale. Cu toate că Iuliu Maniu și-a asumat și a urmat învățăturile cultului greco-catolic, el nu a făcut diferențe legate de opțiunile religioase ale celor din jur. Ba mai mult, Iuliu Maniu a avut un spirit ecumenic, militând pentru unitatea tuturor creștinilor, lucru care e susținut și de faptul că atunci când se afla la București, și timpul îi permitea, frecventa două biserici: una greco-catolică și alta ortodoxă.  Acest model de comuniune este urmat azi de cei care se implică în campania de strângere de fonduri pentru reabilitarea Casei Memoriale „Iuliu Maniu”, deopotrivă catolici, ortodocși ori alte confesiuni.

 

Iuliu Maniu, un ascet

 

După cum ilustra istoricul Constantin Xeni, Iuliu Maniu a trăit o viață modestă, de ascet. Nu o dată l-a surprins „mâncând singur în odăița lui (de la Athenee Palace- n.r.), pe un colț de masă, pâine neagră din care tăia tacticos cu un cuțitaș și câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că le adusese de la Bădăcin”.  Niciodată nu l-a tentat bogăția, singura lui proprietate era Casa de la Bădăcin, un loc căruia i se mai spune, prea pretențios însă, conac. Scandalurile și complicațiile sentimentale lipsesc cu desăvârșire din biografia lui, elemente ce susțin dorința de a da pildă creștinească celor care l-au cunoscut. Iuliu Maniu nu a fost căsătorit niciodată dorind să-și dedice viața slujirii neamului românesc, creșterii celor patru copii ai surorii sale, Elena, rămasă văduvă din tinerețe și, nu în ultimul rând, pentru că posibila relație cu Clara, farmacsita unguroaică de la Șimleu Silvaniei, putea fi  interpretată politic datorită naționalității acesteia. Strănepotul lui Iuliu Maniu, preotul Matei Boilă, a relatat, pe scurt, acest fragment:  „El în tinerețe a avut o dragoste, știi cum erau legăturile alea foarte civilizate. El nu s-a căsătorit din motive politice. Ea era unguroaică, și el, știind că luptă pentru națiunea lui și că ar putea fi interpretat oarecum greșit, a refuzat, lucru care i-a rămas, pentru că a ținut mult la ea. Dacă n-ar fi fost om politic, probabil că ar fi renunțat la viața de bărbat singur”.  

 

Stofa pentru un palton, dăruită

 

Nepotul lui Iuliu Maniu, Ionel Pop, a povestit că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, i-a cumpărat lui Iuliu Maniu stofă groasă, englezească, după ce a observat că paltonul pe care îl avea Maniu era ros de atâta purtat. Iuliu Maniu, însă, i-a oferit stofa secretarului său care „era sărac, cu familie și nu avea palton bun”, după cum se arată în „Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu”, al cărei autor este pr. Cristian Borz.

Acest altruism a fost cultivat de Iuliu Maniu de-a lungul vieții sale, susținând existența unui sistem de valori creștine. La fel cum Iuliu Maniu s-a îngrijit de cei ce erau necăjiți și i-a îmbrăcat pe cei ce erau goi, să ducem și noi mai departe modelul de creștin universal pe care Iuliu Maniu l-a trăit și să ne îngrijim de ceea ce a rămas după Iuliu Maniu, de casa de la Bădăcin care așteaptă să fie „îmbrăcată” cu un nou acoperiș. Cei care simt că au datoria creștinească de a ajuta,la fel cum obișnuia să facă și Iuliu Maniu, o pot face donând în conturile: lei - RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400; euro - RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205; dolari - RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730; Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com, deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj.

Echipa Campaniei