Degeaba surle, degeaba trâmbiţe! Uraganul Frances a măturat doar America nu şi PSD-ul mioritic. Mult aşteptata înnoire a fost înăbuşită într-un burduf de câine. Praf aruncat în ochii naivilor, lauri pentru năimiţii care n-au înţeles pentru nimic în lume rolul de morişcă a acestei acţiuni. Aproape în fiecare judeţ, prefecţii şi subprefecţii şi-au căpătat locul mult râvnit şi, chipurile, pe merit, în capul listelor parlamentare. Lupta nu a fost la vedere, ci a fost o competiţie subterană, cu sula în coastă, pe viaţă şi pe moarte, ferită de ochii mulţimii. Prin trafic de influenţă şi abuz în serviciu, primarii şi viceprimarii PSD au fost exploataţi la sânge şi transformaţi în hăitaşi electorali pentru îndestularea listelor de susţinători, şi apoi de votanţi, ai prefecţilor şi subprefecţilor. Marii perdanţi ai acestei mascarade sunt, desigur, parlamentarii, deşi o bună parte dintre ei, dedulciţi la mierea puterii, se vor lăsa uşor antrenaţi în caruselul rotirii de cadre. Chiar dacă în fotoliile parlamentare cuvenite Bihorului se vor lăfăi alte auguste şezuturi, ne încăpăţânăm să credem că mişcarea este una periculoasă, care se va repercuta în calitatea legii şi a legiferării. N-ai cum să te scobeşti în nas, ori să-ţi toci unghiile în dinţi şi să deprinzi dintr-o privire ce înseamnă spiritul şi litera legii, mai ales atunci când te-ai aflat de atâtea ori în ultimii ani deasupra ei. Revenind la oile noastre, am vrea să credem că Mihai Bar nu se va complace la nesfârşit în postura de cal breaz şi ţap ispăşitor, în care se dau peste cap unii dintre camarazii săi politici să-l eternizeze, şi va accepta, "ca un soldat disciplinat al partidului", o demnitate care i s-ar potrivi ca o mănuşă: postul de prefect al Bihorului, care nu numai că va fi vacantat în curând, dar, având în vedere cine l-a ocupat până acum, putem spune că a fost fără titular de la debarcarea lui Serac încoace... Abia atunci orădenii ar putea să priceapă ce înseamnă cu adevărat un "război" între Bar şi Filip. Ca un Greuceanu care şi-a recăpătat rotulele, în sfârşit, Bar ar avea câmpul energetic să dărâme citadela unui - cum numea el - "primar infracţional". Dar cum în tot răul este şi un bine, am asistat şi la doborârea unui aşa-zis mit! Rectorul, căci aşa îi place să-l alinţi în auz când îşi lasă guşile să-l pupi în obraz, va trebui să fiarbă în suc propriu mult timp de acum încolo pentru a-şi reveni din scatoalca pe care i-au aplicat-o colegii săi de partid, în special cei care până mai ieri îi ciuguleau din palmă. Iar sinergia faptelor va fi aceea care-i va revărsa amarul în gură, în timp ce papilele gustative îi vor aminti de partea cui a fost el în lupta pentru Primăria Oradea...