Prins în năvodul anilor – peste 80 -, n-am crezut că am să îndrăznesc vreodată a mai rosti un discurs funerar. Imboldurile lăuntrice, precum și cele venite de la puținii rămași din „gașca culturală” a Beiușului de altă-dată mă îndeamnă spre această îndrăzneală, mai ales că Nicolae Brânda a fost un om cu totul special, pentru mine personal și pentru societatea Beiușului.
