Noul preşedinte al Consiliului Judeţean a intrat cu buldozerul în organigrama instituţiei. Ilie Bolojan şi-a început mandatul eliberând holurile clădirii de mobilierul amplasat alandala şi punând pe făraş surplusul de personal angajat pe pile politice.

Ştiţi care tip de politician va câştiga fără probleme orice fel de alegeri, fără prea mari bătăi de cap? Cel care va pune în aplicare ceea ce a promis, făcându-şi datoria pentru comunitatea care l-a sprijinit acordându-i votul. Un astfel de politician devine un administrator al treburilor publice şi, cu cât acea comunitate va deveni mai prosperă, curată şi organizată, încrederea în administrator se va consolida. Acesta este modelul Emil Boc de la Cluj şi cel mai bine cunoscut de bihoreni, Ilie Bolojan, care deţine în acest moment controlul în judeţ şi în Oradea.

Noul preşedinte a început în forţă şi este decis să transforme Bihorul în şantier, după modelul de la Oradea. La fel cum a procedat în calitate de primar, a început cu ajustări de personal în instituţie, devenită în ultimii ani o maşină de tocat bani publici pe salarii şi stipendii de partid. Doar pentru salariile celor 174 de angajaţi se cheltuiau lunar 270.000 de euro (3,24 milioane euro pe an), iar în subordinea CJ mai sunt alte instituţii care au peste 2.500 de angajaţi. Dacă mai adăugaţi apoi aparatele administrative ale comunelor şi oraşelor, majoritatea lor supradimensionate, puzderia de direcţii judeţene şi agenţii de pus coada la prună, o să vă faceţi o idee despre dezmăţul bugetar şi clientelar pus la cale de politicieni care nu se află în slujba comunităţii, ci se folosesc de resursele publice în propriul beneficiu. După unele surse din administraţia locală, de care nu am niciun motiv să mă îndoiesc, cheltuielile totale de personal cu angajaţii din toate instituţiile subordonate CJ se ridică anual la 44 milioane de euro! O sumă colosală pentru un judeţ care are nevoie de investiţii în infrastructura rutieră, în cea energetică, în educaţie ori sănătate.

Acest dezmăţ bugetar trebuie stopat. Trebuie făcută o restructurare generală, începând cu aparatele administraţiei publice locale şi centrale unde, pe lângă profesionişti, a fost introdusă clientela politică. Despre acest lucru se vorbeşte de ani buni, dar niciun politician nu pare grăbit să o şi pună în aplicare, atât de teama (nejustificată) că va pierde voturi, dar mai ales pentru că trebuie să înceapă cu reevaluarea propriei sale condiţii. Încetul cu încetul, alegătorii români sunt tot mai greu de prostit la alegeri, a cam trecut vremea chermezelor şi pomenilor electorale, iar cei care merg la vot ştiu exact ce vor de la cei pe care îi votează: să-şi facă datoria. Modul în care liberalii bihoreni au câştigat detaşat Oradea şi judeţul nu este întâmplător, iar „modelul Bolojan” poate fi o cale de urmat pentru orice politician şi oricare partid care vor să administreze o comunitate, ori să guverneze o ţară. Nu este un model politic perfect, desigur, au existat şi vor exista în continuare critici, dar munca dusă cu perseverenţă pentru dezvoltarea comunităţii a consolidat încrederea majorităţii bihorenilor, le-a confirmat sentimentul că „îşi face datoria”.

Responsabilitatea administraţiei liberale a Oradiei şi Bihorului este însă una uriaşă, deoarece aşteptările bihorenilor sunt ridicate. Pe cât de ameţitoare au fost procentele înalte cu care au câştigat alegerile, pe atât de abruptă va fi căderea lor, în cazul în care vor dezamăgi aşteptările bihorenilor. Nu au decât o soluţie: să-şi facă datoria faţă de comunitatea care le asigură o existenţă îndestulătoare. Proverbiala încăpăţânare a lui Ilie Bolojan, cu care îşi urmăreşte îndeplinirea obiectivelor propuse, poate fi, în acest caz, decisivă.