Magistraţii decid mai nou în adunările generale soarta justiţiei, demiterea ministrului, falimentarea executorilor judecătoreşti, iar dacă te declari împotriva protestelor eşti catalogat duşman, iar Consiliul Superior al Magistraturii asistă neputincios, confirmând rolul decorativ din ultimul timp.

De la fiecare judecătorie, tribunal, curte de apel mesajele privind protestul din justiţie diferă, o concluzie majoritară fiind că vor încheierea unui Pact pentru Justiţie. Astfel, adunări generale ale instanţelor au desemnat judecători să negocieze şi să încheie acest Pact pentru Justiţie. Ei vor o negociere cu primul-ministru. În cazul în care premierul Emil Boc va dori să se aşeze la masa negocierilor, pe cine va contacta? Magistraţii din Ploieşti şi nu numai i-au nominalizat pentru negocieri pe Laura Andrei-vicepreşedinta Tribunalului Bucureşti, Florin Niţă-vicepreşedintele Judecătoriei Brăila, Horaţiu Dumbravă-judecător la Curtea de Apel Mureş şi pe Adrian Neacşu-preşedintele Tribunalului Vrancea. Şi atunci ce rol mai are Consiliul Superior al Magistraturii, care ar trebui să fie garantul independenţei justiţiei în România, potrivit Constituţiei ?! Despre Mona Pivniceru, Viorica Costiniu şi Cristi Danileţ, mult mediatizaţi, nici un cuvânt, cel puţin nu în comunicările către mass-media.
Escaladarea şi agitarea spiritelor din justiţie arată frustrările cumulate în ultimii ani, dar şi că magistraţii, deşi puşi pe un piedestal tocmai prin statutul căpătat, au reacţiile şi comportamentele oricărui om obişnuit. Limbajul şi zvonurile lansate, chiar în faţa CSM, sunt elemente care certifică acest lucru şi care au căpătat greutate tocmai prin faptul că veneau din partea unor oameni ai legii.
Pe de altă parte, dualitatea CSM a fost confirmată, joi, şi de mesajul preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Virgil Andreieş. "A se avea în vedere «eventualitatea» suspendării protestelor", a spus preşedintele CSM, după discuţiile din şedinţa Consiliului.
De altfel, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din Romania, Mona Pivniceru, dar şi magistraţi prezenţi la şedinţa de joi a CSM, au încercat să convingă jurnaliştii că Virgil Andreieş nu a transmis un mesaj de încetare a protestelor, atunci când a salutat magistraţii pentru solidaritate şi fermitate, apreciind că interesul justiţiabilului este ca magistraţii să se întoarcă în sălile de judecată.
Ulterior, pe forumul magistraţilor se comenta faptul că mesajul şefului CSM era "pentru presă", întrucât Consiliul nu poate instiga la grevă "pe faţă", astfel că în adunările magistraţilor urma să se decidă continuarea protestelor.
Dacă magistraţii şi-ar exprima votul pe buletine, aşa cum au votat pentru alegerea membrilor CSM, în decembrie 2004, probabil că numărul celor care vor să se întoarcă în săli ar fi mai mare faţă de al celor care preferă să stea în afara sălilor de judecată. Acolo unde le este locul, pentru care au depus un jurământ.
Protestul lor este la limita legalităţii, căci prin faptul că "simulează" activitatea, prin comunicări de sentinţe, legalizări, amânări de procese, emitere de mandate de arestare şi alte acte procesuale, sunt feriţi de orice sancţiune.
Totuşi, Uniunea Naţională a Barourilor din România a făcut o sesizare la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Nici executorii nu agreează perpetuarea acestei situaţii care le pune existenţa în pericol.
După întrunirile magistraţilor din toată ţara, concluzia este că suspendarea, întreruperea sau continuarea protestelor le decid, în final, ei, în adunările generale. Iar pentru aceasta, magistraţii s-au dispensat de Consiliului Superior al Magistraturii, de care se tot plâng că nu-i mai reprezintă. Tot în adunări generale au cerut revocarea unora dintre membri, însă voturile au fost insuficiente pentru continuarea demersului, însă au reuşit să dea un semnal.
Volumul de activitate şi condiţiile de lucru depăşesc cu mult puterile unui magistrat, iar plata insuficientă nu-l stimulează în activitatea sa. Sistemul judiciar a dat semnale de-a lungul ultimilor ani că funcţionează în regim de avarie.

Totuşi, rezolvarea acestei crize de sistem nu poate fi făcută în forţă, în plină criză economică. Cu echilibru şi tact, magistraţii pot cere la masa negocierilor cu guvernanţii rezolvarea problemelor lor, însă trebuie să cunoască şi să accepte şi realitatea economică, care în mod clar depăşeşte şi Executivul la acest moment.