Erau acolo de când lumea, pacă ar fi fost pensionari de-o viață și, tot așa, parcă ar fi bătut cărțile de când lumea. Undeva, după blocurile de pe strada Iza, printre alte garaje, funcționa un club "clandestin". Să nu vă gândiți la nimic rău. Încă din vremea aialaltă, membrii clubului se adunau, seară de seară, în garajul lor, s-o pună de o cruce, să mai radă o bere, să vorbească despre ce mai e nou în politică. I-a urmărit chiar și Securitatea.

A turnat cineva că joacă pe bani și că-și zic bancuri politice. Nu s-a întâmplat nimic. Și zbirii poliției politice s-au convins că mizele erau la fel de nevinovate precum acțiunile întreprinse în vederea subminării orânduirii socialiste. Apoi regimul Bolojan i-a trimis în surghiun. Din ordinul primarului, toate garajele au fost făcute una cu pământul. Odată cu ele a dispărut și clubul. Au cerut să li se amenajeze și lor o filigorie, undeva într-un colț de spațiu verde. Degeaba. În trei ani, cât a trecut de la demolare până la amenajarea parcării, administrația i-a uitat. Ei s-au adunat în jurul unei mese ce stătea pitită de decenii între blocuri. Și-au făcut, lângă ea, două bănci. Puțin față de ce au avut. Dar pasiunea și, mai ales, nevoia de a trăi în comunitate îi aducea, seară de seară, în jurul acelei mese. Ploua, ningea, era caniculă, membrii acestui club, fără pretenții, dar cu tradiție, se agățau de vechiul lor tabiet. Asta până mai ieri. Turnați, acum de un vecin și de această dată la Primărie, nu la Securitate, cartoforii de pe Iza au fost trimiși în exilul apartamentelor lor, sinistre celule proletare clădite pe verticală. Un trimis al edililor, înarmat cu flexul, a tăiat de la rădăcină și băncile, și masa... "A fost urgie", spune unul dintre membrii clubului. "Era să se lase cu bătaie. Însă... Doar nu era să ne punem cu oamenii Primăriei". Așa s-a mai risipit un grup de oameni. Unul mărturisește că, deși știe că prietenii lui sunt în viață, trăiește sentimentul că i-ar fi pierdut definitiv. "Parcă ar fi murit". Sigur, povestea asta nu-i o dramă planetară. Sunt probleme mult mai grave pe agenda zilei: războaie, campanie, investiții grele... Dar respectul față de oameni? O minimă grijă față de nevoia celor vârstnici de a rămâne între semenii lor? Ce-au făcut ei se se bucure de atâta atenție din partea tuturor regimurilor "democratice"? Și, în fond, ce are Primăria Oradiei cu oamenii în vârstă? Le-a desființat, parțial, gratuitățile la ștrand. I-a amenințat că le ia abonamentele gratuite. A vrut să le închidă cluburile, fiindcă le-a făcut Filip. Oare, dacă viața politică e sălbatică, oamenii trebuie să se sălbăticească și ei?

Cetățeanul pensionat