Fidel singurului principiu în care crede - „politicianul bun e cel care obţine voturi” - Traian Băsescu a devenit, în numai câteva zile, idolul secuilor. Preşedintele şi-a asigurat voturile locuitorilor din Harghita şi Covasna, vorbindu-le acestora pe inima lor. Mai mult, în premieră pentru politica românească, un lider de anvergură de la Bucureşti a stat la discuţii amicale cu reprezentanţii autonomiştilor. Care sunt consecinţele acestei deschideri? Pentru atitudinea clasei politice româneşti faţă de radicalii din secuime era emblematică poziţia lui Adrian Năstase, din 2004. Fără a putea fi catalogat drept naţionalist, premierul de atunci - care colaborase de minune cu UDMR pentru a-şi asigura stabilitatea cabinetului - a făcut tot posibilul pentru a împiedica înscrierea Uniunii Civice Maghiare ca partid. Atât calculul politic, cât şi respingerea pretenţiilor separatiste l-au determinat pe Năstase să intervină public împotriva acordării de statut oficial unei astfel de organizaţii, care, în opinia sa, era neconstituţională din cauză că milita pentru autonomia teritorială. Săptămâna trecută, această stare de lucruri, conservată între timp, a fost dată peste cap de o serie de declaraţii şi de întâlniri ale şefului statului. Succedarea lor într-o ordine deloc întâmplătoare arată că avem de-a face cu o strategie precisă. Mai mult, după ce făcuse vâlva de rigoare, preşedintele şi-a sintetizat atitudinea în discursul de o oră, de ieri. Pentru prima dată, la un asemenea nivel, se consacră o atenţie aparte judeţelor cu populaţie majoritar maghiară. Temele centrale de acum câteva zile au fost reluate şi întărite: sărăcia din Harghita şi Covasna în paralel cu hărnicia localnicilor, precum şi lipsa de preocupare a autorităţilor centrale faţă-n faţă cu potenţialul turistic nevalorificat. Două afirmaţii mai ciudate au fost cele care au ieşit din tiparul acestei demagogii compătimitoare ce are aplicabilitate şi în alte zone sărace ale ţării, precum Vaslui sau Hunedoara. După ce declarase că limba română ar trebui predată ca o limbă străină în Secuime, Băsescu a revenit cu o declaraţie şocantă: "Copiii maghiari învaţă limba engleză cântând şi limba română plângând". După care a încercat să explice că "maghiarii au dreptul să-şi păstreze limba, cultura şi religia şi au dreptul la mai multă autonomie. Ţara are nevoie de descentralizare. Ceea ce noi numim descentralizare, maghiarii numesc autonomie". Despre Traian Băsescu ştim foarte clar un lucru: are o singură ţintă - voturile. Restul e abureală, oricine orice ar spune. Cinic - necinic, adulat sau hulit, acesta e personajul şi tocmai această structură a sa îl ajută să conducă în preferinţele publicului. Într-o ţară civilizată, un preşedinte cocoţat pe un munte de gunoaie, care cheamă la ordine firmele de construcţii, pe motiv că "trebuie şi ele să facă ceva pentru societate", ar stârni hohote de râs. La coada Europei, însă, un astfel de lider este perceput, încă, drept salvatorul necesar, ceea ce indică gradul masiv de primitivism în care se zbate populaţia. După ce a "mântuit" groapa Glina de gunoaie, Băsescu sparge gheaţa din jurul separatiştilor maghiari, ba, mai mult, le întinde o mână prietenoasă, tocmai în toiul negocierilor dintre UDMR şi UCM. Primele două consecinţe sunt de natură electorală: 1. Băsescu va fi votat masiv atât de electoratul UDMR, cât şi de cel al UCM, în vreme ce majoritatea românilor, ca o turmă fără şira spinării, va continua să-l urmeze. 2. Foarte probabil, cele două formaţiuni maghiare, dacă nu cad la pace, nu vor mai avea reprezentare parlamentară. Se întrevede o singură soluţie pentru acest caz: presaţi de ofensiva radicalilor, udemeriştii vor ceda în faţa taberei lui Tokes, care îşi va impune oamenii şi platforma într-un organism ce va reuni reprezentanţii cele două partide. Efectul cel mai grav, însă, al poziţiei adoptate de Băsescu se va resimţi pe termen lung. Din acest moment, autonomia Ţinutului Secuiesc devine temă de discuţii la vedere, nu doar pe la colţuri ca până acum. Goana după o căciulă de voturi a aprins fitilul unei bombe ţinute sub capac până în acest moment. PS: Puteţi comenta articolul pe Internet: http://blidaru.wordpress.com