De ce trebuie să suportăm noi consecinţele deciziilor unor mari puteri de dincolo de ocean, dar şi din Europa, în urma cărora s-au produs în mai multe ţări arabe, africane și asiatice destabilizări ale regimurilor politice alese în mod democratic?

Cine ne-a întrebat pe noi dacă suntem de acord cu intervenţiile militare în acele state? Stimaţi lideri care reprezentaţi aceste mari puteri și împărţiţi pâinea pe planeta Pământ, dacă v-aţi arogat dreptul să violaţi suveranitatea unor ţări independente și să daţi jos guverne și conducători legitimi în numele "democraţiei, al luptei împotriva terorismului sau al drepturilor omului", atunci plătiţi voi costurile deciziilor voastre. După ce aţi adus la sapă de lemn din punct de vedere economic și politic majoritatea țărilor din estul și centrul Europei, acum ne cereţi tot nouă să suportăm costurile dezastrului creat de voi, manifestându-vă mai ospitalieri cu imigranţii musulmani și mai rasişti cu est-europenii? Ne cereţi să fim solidari cu sutele de mii de imigranţi care fug din calea rebelilor islamişti, dar cine i-a încurajat, înarmat și sponsorizat cu milioane de euro și dolari pe acesti islamişti?

Un alt aspect al acestei afaceri: cum se face că acești imigranţi nu se duc în ţări vecine lor, precum Arabia Saudită, unde sunt tot musulmani, fraţi de-ai lor, iar venitul pe cap de locuitor este cu mult mai ridicat decat în multe țări europene? Preşedintele francez Francois Hollande ne spune că trebuie să mergem la război împotriva jihadiştilor din Mali care ameninţă teritoriul francez şi european, în timp ce, culmea nesimţirii, Franţa sprijină rebelii jihadişti din Siria și Libia, cu alte cuvinte în Mali sunt islamişti răi, iar în Siria și Liban sunt islamişti buni. Este clar pentru toată lumea că declanșarea acestor războaie a urmărit recolonizarea acestor țări, precum Egipt, Tunisia, Irak, Afganistan, Libia, Siria, Mali pentru a pune mâna pe bogăţiile acestora, dar şi pentru a-şi impune guverne loiale lor. Marile puteri au ajuns să se joace cu bombele precum copiii cu baloanele de săpun. Dacă prin acţiunea multiculturalismului nu s-a realizat mare lucru, prin acţiunea imigraţiei se va reuşi ştergerea diferenței de cultură, spiritualitate, naţionalism, tradiţie, astfel încat să devenim o masa amorfă, fără identitate și ușor de manipulat. Unele ţări europene s-au pronunţat clar împotriva stabilirii imigranților pe teritoriul lor; la noi, ca de obicei, situația este ambiguă, președinția și guvernul se întrec în declarații, chiar și Prea Fericitul Daniel sprijină colonizarea islamiștilor pe teritoriul țării, poate le face și emisiune în limba arabă la Trinitas TV.  În cazul în care președintele României K.W. Iohannis, aflat încă în postura de turist în țară, prim-ministrul V.V.Ponta, care se află şi el pe aproape în ceea ce priveşte turismul, şi CSAT-ul vor permite strămutarea sau colonizarea pe teritoriul țării a unei populaţii străine cu încălcarea prevederilor art. 3 alin.(4 ) din Constituţia României, atunci eu cred că se fac vinovaţi de înaltă trădare în conformitate cu art 398. CP şi art. 394 CP.

Sigur că a elibera un popor de un agresor extern este un lucru de admirat, un lucru nobil, dar a face război pentru a apăra interesele unor mari puteri, a face război pentru a apăra interesele unor companii, pentru a pune mâna pe aurul, petrolul, uraniul etc. altor popoare, acest lucru nu are nimic nobil și face ca aceste mari puteri să devină țări agresoare, iar acțiunile lor pot fi considerate crime împotriva umanității. Din păcate, se găsesc destui susţinători ai politicii de forţă, atât din rândul jurnaliştilor, cât și al formatorilor de opinie cu acces la media, pentru care noi, cei care nu împărtășim astfel de valori „democratice", suntem consideraţi înapoiaţi și imbecili. Eu cred că ar trebui să fim mai atenţi cu cei pe care îi primim în casa noastră. Nu poți acorda drepturi unora care refuză să aibă și obligații. Le oferi drepturi, dar ei sunt loiali altor legi și culturi. Ne vom pomeni că după ce-i găzduim și omenim ne vor cere să ne închinăm la Allah și să scoatem  icoanele din casă. Noi le spunem semeni de-ai noştri, dar ei nu ne recunosc pe noi ca semeni.

Viorel-Ionel ZDRITEA