1 Decembrie este o sărbătoare copleşitoare pentru naţiunea română. Este unul dintre acele momente ale istoriei româneşti care dogoresc şi transmit viitorimii semnale clare că atunci când este nevoie lumea românească a ştiut să-şi adune forţele într-un singur mănunchi care a dat multă consistenţă şi putere naţiunii.

La 99 de ani de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 suntem, iată, în pragul Centenarului. Lumea politică românească a făcut ceea ce trebuia atunci, în toamna - iarna anului 1918. A lăsat orgoliile la o parte şi fie că erau liberali, conservatori, naţionali sau social-democraţi cu toţii au tras în acelaşi sens ca nişte adevăraţi oameni de stat. Deunăzi l-am ascultat pe filosoful Mihai Şora care se arăta îngrijorat că astăzi există foarte mulţi politicieni, dar puţini oameni politici. Prin oameni politici înţelegându-se, desigur, oameni de stat, care pun interesul public în faţa interesului personal sau orgoliilor de partid. Există în trecutul României numeroase exemple în care dezideratele naţionale erau asumate de toţi înhămându-se la realizarea lor. Vorbind despre partidele politice moderne, istoricul Camil Mureşan sublinia faptul că acestea trebuie să stabilească împreună ţintele naţiunii în care evoluează. Ţintele trebuiesc asumate de toate partidele politice şi nu pot fi schimbate de la un ciclu electoral la altul, diferite fiind doar traseele alese pentru a ajunge la destinaţie, una în care binele public este acasă.

Politicienii momentului Centenar au făcut exact acest lucru. De aceea este posibil ca şi astăzi să vorbim cu egală măsură admirativ despre oameni politici adepţi ai unor ideologii diferite, care şi-au dat tot concursul pentru realizarea unităţii naţionale. Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Take Ionescu, Al. Vaida Voevod, Ion Flueraş etc. fac parte din categoria politicienilor de care vorbeam, pentru care nu a contat culoarea politică ci destinaţia finală. Nicio clipă nu s-au gândit la cum vor rămâne în istorie, vor arăta bine în fotografie sau dacă sunt îmbrăcaţi la ultima modă, astfel încât posteritatea să-i aprecieze doar pe aceste coordonate. Sunt oameni care au rămas prin ceea ce au făcut nu prin ceea ce au promis că vor face. Istoria este necruţătoare şi ea face diferenţa între cei care rămân în posteritate şi cei care nici măcar nu vor fi pomeniţi. Este aşa numita judecată a istoriei, o judecată care nu se înşală niciodată dacă este făcută echilibrat, profesionist şi de către profesionişti.  

Poate tocmai de aceea credem că ar fi bine ca în perspectiva anului Centenar să nu mai fie văzute au atât de mare pregnanţă culorile politice ci mai degrabă dezideratul naţional asumat de toţi cei care vremelnic decid astăzi sau mâine. Anul Centenar este unul fundamental pentru destinul viitor al României şi sperăm că acest lucru va fi tratat ca atare.

Liderii politici interbelici au înţeles perfect acest lucru. Aniversarea zilei de 1 Decembrie se făcea inclusiv în urbea noastră asumat de către toţi. Era sărbătoarea naţională a naţiunii şi nu a unei formaţiuni politice sau a alteia. Toţi au înţeles că, în ciuda divergenţelor ideologice, de 1 Decembrie trebuie să fie împreună pentru a arăta că ţintele sunt comune. Tocmai de aceea  aceasta era onorată cum se cuvine. Pentru a ilustra aceste lucruri invocăm momentul aniversării în 1923 a cinci ani de la 1 Decembrie 1918. Oradea şi Bihorul aşteptau cu înfrigurare marcarea evenimentului. La organizarea lui au concurat toţi liderii politici şi intelectualii locali. Programul manifestărilor a demonstrat o dată în plus unitatea tuturor în jurul intereselor naţionale. Astfel, toţi participanţii erau acolo crezând, aşa cum spunea presa vremii, că „îşi fac o datorie naţională aniversând în Oradea - Mare marele act istoric al Unirii”, Acesta începea sâmbăta, 1 decembrie 1923, şi se termina duminica, 2 decembrie, după cum urmează „1. Sâmbătă 1 Dec. ora 10. Doxologie în cele două catedrale româ­neşti. 2. Sâmbătă 1 Dec. ora 11, şedinţa festivă in sala mare delà Primărie cu programul următor: a) Imnul regal, cântat de orchestra militară; b) Cuvântul de deschidere al preşedintelui Despărţământului Astra; c) Cuvântul prefectului în numele guvernului; d) Cuvântul Bisericii ortodoxe; e) Cuvântul Bisericii Unite; f) Cuvântul Comandantului garnizoanei; g) Cuvântul Primarului; h) Cuvântul subprefectului; i) Cuvântul Reuniunei femeilor române; j) Cuvântul Societăţilor culturale; k) Imnul „Astrei" cântat de corul şcoalelor normale; l) Conferinţa D-lui Gh. Tulbure; m) „Pe-al nostru steag"... cor; n) Cuvânt de încheiere; o) Marş - cântat de orchestra militară. După amiazi: Serbare şcolară la „Vigadó" cu un program stabilit de autorităţile şcolare. Duminecă în 2 Dec. ora 4 p. m. Serbare poporală in Velenţa. Sperăm că tot publicul Oradiei - Mari va participa la aceste serbări cari ne evocă înălţătoarea clipă, când, rupând lanţurile sclaviei milenare, ne-am afirmat dreptul şi dorinţa de a trăi liberi în statul nostru naţional”.

Câtă eleganţă, înţelegere şi mai ales respect la cei de atunci pentru înaintaşii noştri când era vorba despre interesul naţional şi binele public. Lucruri asumate de altfel şi astăzi. Nu-i aşa?