Circulă în spaţiul social şi mediatic românesc o inepţie demnă de Clubul Hoţilor, cum că în politică nu trebuie să ai cultură, să fii profesionist, sau să ai certificată competenţa gândirii prin alte performanţe. Este suficient să ai abilităţi înnăscute de combinator. Nimic mai eronat. Vreau să le reamintesc gâdilaţilor de această inepţie că este una lăutarul care cântă după ureche şi este alta muzicianul care are în degetul mic toate ştiinţele Conservatorului.

De asemenea ar fi bine să ştie că toată conducerea politică a unor state performante ca SUA, Anglia, Japonia, etc... sunt nu doar absolvenţi, ci premianţi ai unor universităţi pe care noi nici nu le avem. România modernă a fost creată de personalităţi, care toate au absolvit pe locuri fruntaşe universităţi din Paris, Berlin, Viena, etc... Cu ciocoflenderi hoţi, care au furat şi şi-au cumpărat un loc pe nişte liste electorale construieşti o şatră, iar nu o ţară. Sistemul electoral a nenorocit România postdecembristă. Dar, piticarii din club sunt conştienţi de acest lucru, de aceea ţin cu dinţii de actualul sistem electoral. Necazul este mai mare, însă, decât pare el pe ecranul şi în presa scrisă. Fiecare moment istoric îşi are importanţa sa, cu consecinţe asupra întregii istorii ulterioare. A nu înţelege acest lucru înseamnă, ca lider politic, a rata istoria viitoare a poporului tău şi rareori istoria a fost mai dinamică şi mai instabilă ca în aceste decade, când se reaşează raporturile dintre popoare. Ca să înţelegi acest lucru trebuie să ai două lucruri: minte performantă dovedită într-un fel şi o cât mai largă cultură. Suntem în perioada când, ca niciodată, pe scena politică internaţională una se spune, alta se face, altceva urmărind. Problema naţională este tratată de întreaga mass-medie, pentru toţi cei care înghit fără să mestece, ca o problemă vetustă, ca pe ceva depăşit de care trebuie să-ţi fie ruşine. Aproape toată presa mondială importantă este în mâna aceleaşi etnii. Toată presa promovează dispreţul faţă de noţiunile de etnie şi popor, dar nu există la ora actuală pe pământ o naţiune mai patriotică şi mai naţionalistă ca cea evreiască. Mai mult, spre mândria lor, orice evreu de oriunde din lume, fie el orb, şchiop, ciung, geniu, sau tâmpit, cinstit sau nu, este "al nostru", are o valoare sacră la care nu renunţă. Acum 2.500 de ani, Regina din Saba a venit în vizită la Regele Solomon şi din veselia întâlnirii au rezultat câţiva metişi. Ei bine, azi după două milenii şi jumătate evreii au adus în Israel triburi întregi de negrii, ca fiind evrei la origine, deşi, probabil, ei nu mai au în bagajul genetic nici 1 % ceva evreiesc. După ei, la ora actuală, probabil americanii promovează cel mai agresiv mândria naţională. Ce au făcut englezii la olimpiadă? Cum i-au recuperat germanii pe toţi care la a 7-a  spiţă au avut un antecesor neamţ? Nu vedem cum se oţăreşte de cinci decenii să-şi arate ciocul cocoşul galic? Într-un cuvânt, suntem noi românii prostiţii lumii? Cei ce scriu şi vă vorbesc proslăvind dispariţia naţiunilor aceia sunt unii scule vândute, alţii papagali proşti în numele unor diplome fără valoare. Unde vreau să ajung? Nimeni nu şi-a bătut joc de diaspora naţională în asemenea hal ca noi, ca politicienii români.  Orice conducere din lume ar face tot ce i-ar sta în putinţă pentru a-i lega de patria mamă, pentru a nu se dizolva şi pierde în masa popoarelor unde au emigrat. Mai multe voci cretine au vrut să le refuze dreptul la vot celor ce încă nu au renunţat la cetăţenia română. Guvernele nu fac aproape nimic pentru românii din vecinătate. Basarabenii sunt pur şi simplu împinşi în braţele Rusiei. Cu cât se întăreşte dependenţa lor economică de Rusia, cu atât se îndepărtează de România. Până şi românii din ţară, din mijlocul ţării sunt abandonaţi şi vânduţi spre asimilare în schimbul unor meschine interese politice. Clasa politică românească actuală, în cea mai mare parte a ei, cu desigur excepţii, se dovedeşte a fi doar o colecţie de tupeişti de mahala care nu înţeleg sensul istoriei şi provoacă un rău iremediabil acestui popor. Apropo! Ştiaţi că Parlamentul României are 20 de membri, care au şi sunt pasibili de dosare penale, în Raport cu România întreagă, care are cam 30.600 puşcăriaşi, ceea ce înseamnă că în Parlament densitatea cazurilor penale este de 31 de ori mai mare decât în ţară, adică în Parlament se concentrează, ca răul în ciuperci, necinstea ţării? Dar vin alegerile şi probabil listele electorale vor fi pline cu ciuperci otrăvitoare!