Medaliile olimpice şi medaliile sărate ale ruşinii
Ce tare! Când îi vezi pe aceşti politicieni transpiraţi pe la conferinţele de presă de la atâta stat, transpiraţi mai rău decât Constantina Diţă Tomescu după 40 de kilometri, şi când te gândeşti că după Olimpiadă îi vor plimba pe sportivi pentru nişte medalii în numele campaniei electorale, nu te încearcă decât un rictus nervos.
Primari cu panglici tricolore vor arunca cu certificate de cetăţean de onoare în sportivi pe care până înainte de JO i-au ignorat. Plouă prin acoperişul sălilor de sport, cele mai multe baze sportive sunt de toată jena, dar nu vezi un primar să aloce fonduri pentru o sală de sport la standarde europene. Vom vedea atleţi plimbaţi printre palate şi împunşi în piept cu medalii de onoare, unele prezentate ca fiind mai însemnate decât cele de la Olimpiadă, vorba aia, nu te duci în fiecare zi pe la Palat şi să fii recunoscut de cei care nu au facut nimic pentru sport. E medalia ruşinii, nu medalia de onoare! A ruşinii acestei ţări care pentru educaţie, sănătate, cercetare şi sport nu face mare lucru, însă aşteaptă rezultate fenomenale din aceste domenii, cu investiţii minime. Numărul medaliilor cucerite la această Olimpiadă faţă de cea de la Atena a scăzut. În 2012 va fi probabil şi mai mic. Fatalism? Nicidecum! Fug atleţii noştri din ţară să se antreneze în străinătate pentru că în Bucureşti nu ai două piste de atletism ca lumea. Antrenorii de gimnastică sunt plătiţi cu 10 milioane ca să facă şi poliţie, şi pedagogie şi psihologie cu sportivii şi îşi iau un al doilea loc de muncă ca să nu moară de foame.
Nu sunt bazine de înot, poligoane de trageri şi câte şi mai câte! Ne plângem de milă? Nu, acesta este adevărul! Iar dacă un antrenor primeşte atât, oare alţi membri esenţiali din staff - un medic, un preparator fizic - cât primesc? Şi aceştia merită medalii, pentru că îşi fac munca doar din pasiune. Dar medalii nu de la politicieni, ei sunt ultimii care ar trebui să acorde medalii. În rest, la cât mai multe blocuri, esplanade, catedrale ale mântuirii neamului, dar poate că şi Dumnezeu s-a cam săturat de noi.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.