Către REDACŢIA ZIARULUI CRIŞANA Vă mulţumesc pentru articolul Dvs. publicat în nr. 3778 de sâmbătă, 19 iulie 2003, cu privire la acele peste 40 de trepte cu bucluc de lângă podul Densuşianu. Mă numesc Traian Indrieş, locuiesc pe strada Aluminei Nr. 53 bloc d.2 apartament 82. Exact peste o lună, cu ajutorul Celui de sus, voi împlini vârsta de 82 ani. Cred că este mai puţin semnificativ faptul să arăt că sunt veteran de război şi că am fost distins cu mai multe medalii, pentru fapte de arme pe front şi pentru activităţile pe care le-am depus după trecerea în rezervă... Important este faptul că sunt obligat să urc acele trepte buclucaşe o dată pe lună, când mă deplasez ca să-mi achit consumul de curent electric. În timpul sezonului rece, pe zăpadă şi gheţuş, este un adevărat dezastru, nu numai pentru cei de vârsta a III-a, dar şi pentru studenţii şi studentele în număr foarte mare, care folosesc mijlocul de transport al liniei 21 de autobuz, pentru a se putea prezenta la cursurile facultăţii. Ar mai fi ceva de adăugat. Din constatările mele, frecvenţa de circulaţie în această staţie de autobuz este din 15-20 minute în 15-20 de minute. Ca urmare, ar fi imperios necesar ca edilii oraşului să construiască un adăpost, similar cu cele ce se găsesc în unele staţii de tramvai. Din cauza poziţiei în care se află această staţie de autobuz, este cea mai expusă în vânt şi intemperii de pe raza municipiului Oradea. Dacă veţi mai reveni asupra acestui subiect de mare importanţă pentru locuitorii din cartierul Rogerius, vă rog ca să semnalaţi şi necesitatea instalării unui adăpost în staţia de autobuz cu pricina. Oradea, 21 iulie 2003 Cu mulţumiri şi deosebite consideraţiuni, Traian Indrieş. Crişana mea de toate zilele... Cu alte cuvinte, "Crişana" este un cognomen redutabil al celui mai bun cotidian transilvănean, care, din totdeauna, ne învinge inima. Şi nu numai inima. Şi gândul, curiozitatea şi conştiinţa. Şi iubirea şi durata clipei. Totul, totul! Apare în fiecare dimineaţă, când zorii răsar pe paginile încă aburind de prospeţimea ştirilor, iar amurgul îşi lasă aripile în seama următoarei zile de venire pe lume... Mai este, apoi, cotidianul iubit, care demult nu mai are vârstă. Pentru toţi cititorii, e la fel de încântător, de drag şi de egal; purtător în multitudini de culori al veştilor venite din toată lumea, promovând subiecte de la cele mai surprinzătoare, fortifiante uneori, până la schimbul de opinii din lumea partidelor politice, chemate uneori la palatul Cucuveni, unde cântă Cotroceana... şi, în fine, până la rubrici cu străluciri de carate ale gândului curat şi rubine de iubire. Prin urmare, ochii mei te aşteaptă, iar când te citesc cu lăcomie, mărturisesc emoţiile şi toate tristeţile mele se pierd dincolo de tine. Şi mai ştiu, iată, că, pentru tot omul de bună credinţă, eşti lumina sufletului şi o zilnică bucurie sfântă. Rămâi, aşadar, dragă redacţie, pentru noi toţi, o înălţătoare rugă, să ne învingi mereu frumos şi curat inima. Fiţi binecuvântaţi, harnici lucrători al minunatului ziar, în îndeletnicirea voastră nobilă, pentru cei care sunt şi pentru cei ce vor mai fi în eterna clipă: Oamenii! Marius TEMPELEAN Sănătatea - bolnavă de birocraţie, indiferenţă sau de ambele? Stimată redacţie, având în vedere promptitudinea cu care aduceţi la cunoştinţa cetăţenilor problemele semnalate, revin cu rugămintea de a publica în paginile ziarului dvs. modul în care pacientul e "tratat" de către cei care au uitat de jurământul lui Hipocrate, depus relativ recent, acesta făcând parte din noua generaţie. Aflând că medicul meu de familie a trecut în veşnicie, m-am prezentat la locul unde răposatul şi-a desfăşurat cu nobleţe meseria. În antecamera medicului nou aştepta o doamnă gravidă, iar altă doamnă în halat alb purta discuţii cu o cunoştinţă. Am dedus că precis această doamnă este medicul. Practic, nu mă interesa să-mi fac vreun consult, decât să-mi reglementez situaţia. După cam 15 minute de aşteptare, timp în care dna doctor şi-a condus prietena şi a continuat discuţia pe coridorul clădirii spre scările de acces, am interceptat-o la reîntoarcerea spre cabinet şi am întrebat-o cum se procedează. Mărturisesc că m-aş fi înscris pe listele domniei sale, dar m-am gândit cât timp va trebui să-mi pierd pentru o consultaţie, dacă o întrebare m-a "costat" cca 20 de minute, aceasta cu atât mai mult cu cât în faţa domniei sale se afla şi o femeie gravidă care o aştepta. Intrând în posesia fişei medicale după două zile, m-am gândit că poate ar fi mai bine să mă înscriu la un medic din reţeaua militară, mai ales că am contract de asistenţă medicală cu Casa de Sănătate care deserveşte militarii, poliţiştii şi magistraţii. Am apelat la Dispensarul Ministerului de Interne, unde mi s-a înmânat un formular de contract parafat în prealabil de un medic, al cărui nume nu-l reţin şi poate că este mai bine aşa. După ce l-am apelat de mai multe ori la telefon şi nu mi-a răspuns, m-am deplasat la cabinetul acestuia şi nevăzând în aşteptare nici o persoană, "am bătut sfios la uşă" şi am dat să intru, dar mi s-a spus să aştept, pentru că mai avea un bărbat în cabinet. Am aşteptat vreme de cca 30 minute şi după ieşirea acelui bărbat, am îndrăznit să intru din nou, dar pe acelaşi ton apatic, plictisit poate de pacienţi, mi s-a spus să aştept, pentru că acel bărbat care plecase revine. Şi a revenit, într-adevăr, astfel că m-am aşezat din nou cuminte în bancă. Între timp, a venit o doamnă, care, am înţeles că era în convalescenţă după o operaţie şi încerca şi dânsa, în zadar, să pătrundă dincolo de uşă, chiar şi după plecarea pacientului, iar eu mi-am zis că îi dau voie. Mare ne-a fost mirarea când a apărut un alt tânăr care, după ce a bătut şi el la uşă a intrat şi bun intrat a fost, căci noi, ceilalţi muritori de rând, am rămas, cum se zice mai nou, în "stand by". După scurgerea unui ceas bun de aşteptare, într-un fel benefic, pentru că înăuntru era răcoare, am plecat în căutarea altui medic. Deşi există o adevărată inflaţie de medici sau cel puţin de facultăţi de profil, încă pacientul trebuie să alerge după medici. Hotărît, m-am dus la Dispensarul-Policlinică al Spitalului Militar Oradea - unde, stimaţi concetăţeni, problema mi s-a rezolvat în mai puţin de un minut de către o doamnă doctor al cărei nume abia ulterior am aflat că este Ana Hoblea. Iată că, din trei "oameni" cu halate albe, am găsit cu adevărat medic numai pe unul. Cunoaştem cu toţii frustrările personalului din Sănătate, nemulţumirile şi revendicările acestora şi stau şi mă întreb: nu cumva oare aceste nemulţumiri se datorează tocmai lor, ele venind precum un bumerang de la pacienţi? BOCHIŞ Nicolae Oradea, str. M. Eminescu, nr. 24 În Oradea, strada Biruinţei poate fi supranumită STRADA UITĂRII Domnule primar, Cu multă stimă şi respect, apreciem faptul că dvs. sunteţi în exercitarea celui de-al doilea mandat, în postul de primar al municipiului Oradea, dar avem şi rezerve privind modul în care dvs. dispuneţi rezolvarea problemelor de interes social. Sunt locuitor al acestui oraş, de peste 50 de ani, şi locuiesc pe str. Biruinţei, stradă cu o istorie poate unică, în România, în ce priveşte intervenţiile de peste 40 de ani făcute către Primăria Oradea, pentru canalizarea unei porţiuni uitate (!?) de 200 ml a străzii Biruinţei, între numerele de casă 40-60, porţiune cuprinsă între străzile Paganini şi Dobrogei. Atâtea adrese, solicitări au fost depuse de locuitorii de pe această porţiune de stradă, încât ele formează un dosar de... kilograme de hârtie, dar fără nici un fel de rezultat. Iar răspunsurile primite reflectă "strategia" nepăsării, a motivaţiilor acoperitoare, dar şi a lipsei de respect faţă de cetăţean, căci promisiunile Primăriei au rămas vorbe în vânt! Am fost în zeci de audienţe, eu şi alţi locuitori de pe această stradă - în numele cărora vă scriu acum -, dar fără rezultat. Până când, dle primar? La unele dintre adrese s-a răspuns cu motivarea lipsei de fonduri şi că suntem ţinuţi în evidenţă, iar la altele s-a răspuns şi pozitiv, dar numai pe hârtie, din care amintesc: * în 1991, înregistrată sub nr. 5490, semnată de locuitorii din strada Biruinţei; * la 29.04.1992, cu semnăturile locuitorilor; * la 3.09.1997, înregistrată sub nr. 209582, cu semnăturile locuitorilor; * la 21.09.2000, înregistrată sub nr. 141182; * la 18.06.2001, înregistrată sub nr. 132470/P; * la 20.08.2001, înregistrată sub nr. 141640/P; * la adresa nr. 4594/20.XI.2000 răspunsul a fost "cu executare în anul 2000"; * la adresa cu nr. 6001, răspuns cu executarea lucrării în anul 2001; * la adresa cu nr. 132470, răspuns cu executarea în anul 2002. Deci, minciuni cu neruşinare şi desconsiderare cu dispreţ a acestor locuitori care, de peste 40 de ani, speră la executarea acestei lucrări de canalizare, pe o lungime de 200 ml. Locuim pe această porţiune de stradă situată în zonă aproape centrală, zona I, plătim impozite aferente categoriei de zonă, iar la taxarea consemnului de apă am fost încasaţi, cu neruşinare, la nivel de stradă canalizată, unii locuitori plătind, astfel, chiar până în anul 2002, fără să-şi dea seama cum este defalcată suma totală de plată. Având în vedere circumstanţele sus-menţionate, noi vă rugăm - şi prin această scrisoare deschisă - să analizaţi cu mai multă atenţie şi să dispuneţi măsurile legale pentru începerea, de urgenţă, a lucrărilor de canalizare pe această porţiune de stradă, făcându-ne cunoscută data când se vor începe aceste lucrări, fără să mai fim pasaţi de la un birou la altul, de la un etaj la altul sau la APATERM, întrucât Primăria dispune - când este interesată (!?) - de efectuarea unor asemenea lucrări. Domnule primar, pe noi ne interesează - după atâta amar de vreme - rezolvarea acestei probleme sociale de care răspundeţi, în calitatea pe care o aveţi şi pentru care am dat votul nostru, iar strada Biruinţei nu este a subsemnatului, nici a celor care locuim aici, este a municipiului Oradea, dar pe această stradă - să fie cumva neşansa noastră? - nu locuieşte nici un parlamentar, nici un alt oficial din administraţia Primăriei sau a Prefecturii... Iar noi avem obligaţia să o îngrijim, să o păstrăm curată, dar avem şi dreptul, nu?, să trăim în condiţii civilizate. Ne consideraţi, cumva, pretenţioşi? Dumitru MATEI, str. Biruinţei, nr. 48, Oradea