Şovinismul este o formă a naţionalismului extremist care aţâţă la ură şi duşmănie între naţionalităţi şi care propagă exclusivismul naţional, fiind, de regulă, apanajul unor lideri care caută să câştige popularitate între conaţionalii lor şi să parvină în politică, cu scopul obţinerii unor avantaje materiale sau de altă natură (poziţii înalte în societate, în organismele puterii şi administraţiei etc). Este notoriu cazul episcopului Tokes, care, după ce a fost salvat de timişoreni, acum luptă cu o înverşunare greu de explicat şi de înţeles împotriva poporului român pe care la-r vrea „înghiţit" de mult visata Ungarie Mare, trâmbiţând peste tot despre „nedreptatea" făcută ungurilor şi Ungariei prin Tratatul de la Trianon. De ce se uită, oare, că în anul 956 ungurii nu aveau niciun drept să atace şi să treacă prin foc şi prin sabie un popor ce dăinuia din cele mai vechi timpuri pe un teritoriu pe care ei nu încetează nici astăzi să susţină că l-au găsit „pustiu" ca şi cum nu voievozii Gelu, Glad şi Menumorut împreună cu oştile lor ar fi ţinut piept hoardelor năvălitoare. Făţărnicia şi cinismul liderilor unguri din România merge până acolo încât, susţinând că ei nu doresc să se separe de românii cu care convieţuiesc în aceleaşi oraşe, în aceleaşi sate, în aceleaşi blocuri de locuinţe, în realitate nu fac altceva decât să se separe în grădiniţe, în şcoli, teatre, universităţi şi alte instituţi de cultură, începând chiar cu anul 1990, când toţi elevii români au fost izgoniţi din şcolile ce funcţionau în anumite clădiri pretinse ungureşti. Astăzi se luptă cu o ardoare fără margini pentru formarea (întemeierea) unei „ţări ungureşti" în inima României, sub pretextul existenţei cândva, demult, a unui aşa-zis „Ţinut Secuiesc" ce a cuprins teritoriile judeţelor Covasna, Harghita şi o parte din teritoriul judeţului Mureş pe care ei îl includ astăzi integral în acest „ţinut". Dorinţa de a-şi satisface orgoliile este, însă, atât de mare încât nu vor să se gândească la ceea ce-i aşteaptă după câţiva ani, când vor reuşi să defrişeze toţi munţii (marea lor bogăţie şi unica importantă) şi nu vor mai avea nicio sursă de venit, decât, poate, cea venită de la Budapesta, care nu se ştie cât timp o să-i mai poată susţine. Covasna şi Harghita sunt cele mai vitrege şi mai sărace regiuni din România care nu pot trăi din „sucul" propriu, iar a spera exclusiv la fonduri europene poate fi o utopie. Dacă n-ar exista aceşti lideri, dornici de putere şi de îmbogăţire, oamenii de rând, unguri şi români, ar trăi ca fraţii, ar învăţa alături, ar lucra alături făurindu-şi un viitor comun mai bun. Dragi confraţi unguri, nu vă mai lăsaţi manipulaţi de aceşti „lideri" care nu urmăresc altceva decât să se îmbogăţească pe spinarea voastră şi să se caţăre în vârful ierarhiei culegând foloase doar pentru ei, nu şi pentru cei mulţi, care tot în săărcie se vor zbate, ca şi fraţii lor români, atâta timp cât cei care îi conduc au ca prioritate doar propriile interese şi nu pe ale cetăţenilor de rând, de care şi amintesc doar cu ocazia alegerilor, când le fac promisiuni pompoase, dar deşarte, pe care le uită a doua zi după ce au fost aleşi.