După anul 1989, cel mai prolific scriitor din judeţul Bihor e prozatorul Lazăr Cerescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Arad, care prin ciclul "Neamurile" a realizat o amplă frescă socială din 1907 până la evenimentele din 22 Decembrie 1989, cinstindu-şi astfel debutul absolut din 25 martie 1971 în Revista Tribuna, cu un fragment din romanul "Neamurile" (Umbra lui Leibniz), într-un număr festiv, cu prilejul împlinirii unui secol de la debutul scriitorului Ioan Slavici în revistă.

Mentori: D.R. Popescu şi Dan Rebreanu.

Debut editorial: "Dicţionar de sentimente" - aforisme lirice, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1994

Ciclul "Neamurile": "Arşiţa umbrelor" (1997), "Patimă şi iubire" (1999), "Nunta" (2001), "Muntele" (2001) şi "Dansul mirilor" (2003).

Volume de aforisme: "Far în portul iubirii" (1998), "Constelaţii" (1999), "Călătorii în cuvânt" (2000), "Cuibul cu înţelepciune" (2002), "Aforisme lirice" (2006), "Altoiuri în cuvânt" (2008) şi "Orchestraţia gândului" (2010) - Editura Primus, Oradea.

Aceste volume cuprind 16.659 de aforisme, fapt nemaiîntâlnit nici în literatura universală.

Volum cu caracter istoric: "Ghighişeni - Pagini de istorie în context naţional" (2005).

Aprecieri: Criticul Florin Vasiliu în "Interferenţe lirice - Constelaţia haiku": "Poemele într-un vers al lui Ion Pilat nu au rămas un capitol izolat în cadrul literaturii române, o scânteie care a lucit o clipă şi s-a stins. Cu ele, Pilat face în mod conştient figură de precursor, de deschizător de drum. Dacă în cazul lui Blaga ne-am permis o licenţă prezentând un grup de aforisme poeme într-unvers, făcând distincţia cuvenită între cele două instituiri spirituale ale poetului, în cazul lui Virgil Teodorescu, Gheorghe Tomozei, Brazil Gruia, Ioan Brad, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Tatomir, Lazăr Cerescu - mai cu seamă, nu în ultimul rând, Geo Bogza - suntem pe linia neîntreruptă de cultivare asiduă şi reuşită a poemului într-un vers." Profesorul Petru M. Ardelean: "Multe dintre aforismele scrise de Lazăr Cerescu sunt cercetate de duhul poeziei, de cele care au ca subiect - şi ca pesonaj - natura, care degajă un lirism aparte, fiind pătrunse de un sentiment de uimire şi beatitudine. De extaz reţinut şi de abandon în faţa spectacolului ei de miresme, lumină şi culoare. Nostalgia ce le învăluie este aceea a omului conştient de efemer, de finititudinea vieţii şi de mizerabila ei alcătuire, de care încearcă să se consoleze, meditând la eternitatea naturii, cosmosului." Poetul Alexandru Seres: "Nu ştiu ce a fost mai întâi, filozofia sau poezia, după cum nu ştiu dacă Lazăr Cerescu este mai întâi de toate poet sau filozof. Ştiu doar că are o suspectă încredere în cuvânt, fără de care omul ar fi dispărut ca dinozaurii. E adevărat, la început a fost Cuvântul; dar precum trupul e sicriul sufletului, cuvintele îmbracă ideea într-o platoşă ce riscă s-o sufoce, de aceea, călătoria în cuvânt a lui Lazăr Cerescu nu e o simplă prospectare a mormântului din noi, ci mai ales o călătorie dincolo de cuvânt, în transcendenţa numită spirit." Poetul Virgil Bulat: "Lazăr Cerescu ne oferă aforisme lirice, seducător mixaj de sensibilitate şi înţelepciune, poezie şi adevăr frapant, metafore filozofice şi silogisme puse în slujba frumuseţii. Iubirea - văzută şi ca frumuseţe, şi ca adevăr - este surprinsă în conexiunile ei fireşti cu toate celelalte componente ale existenţei ei." Poeta Lucia Cuciureanu: "Sunt în volum aforisme a la Nichita: 'N-am lucrat decât paznic de noapte la visele nenăscuţilor oameni', a la Blaga: 'Ca să te înalţi deasupra zborului privighetorii trebuie să fii mai uşor decât cântecul ei", a la Tagore: 'Stelele. Flori de lumină pe ramuri de timp". Poetul Alexandru Sfârlea: "Dacă ar fi să-l aseamăn pe Lazăr Cerescu cu cineva dintre importanţii zămislitori de aforisme, l-aş aminti pe Stanislav Jerzy Lec. În arealul autohton al 'aforismelor', autorul 'Altoiurilor în cuvânt' mi se pare o voce singulară, aparte, de incontestabilă originalitate, cu subtile accente ale unei poeticităţi, profund rezonate în mintea şi sufletul cititorului. Iată şi profesiunea de credinţă a autorului: Frumoasa mea sclavie e în cetatea cuvântului scris." Profesorul Petru Pirtea: "Meritul esenţial al lui Lazăr Cerescu stă în aceea că găseşti răspunsuri grele de miez şi fermecătoare ca expresie la întrebările fundamentale ale existenţei pe linia ascendentă a aforismului românesc." Criticul Al. Cistelican: "Lazăr Cerescu îşi scrie aforismele pe principiul poemului într-un vers, pe principiul contragerii supreme într-o imagine. Aforismele sunt poezia lui. Fireşte că e şi el moralist, fireşte că e şi el cugetător, cum e obligător pentru aforişti. Dar visul lui cu adevărat este să srie acel aforism care să echivaleze stropul de rouă al poeziei."