Recent a apărut și a fost lansată cartea profesorului Theodor Paleologu Ce ne facem cu atîția proști?, publicată la Editura Trei, 2026. Fiindcă autorul preferă să scrie cu î în loc de â, noi vom păstra această grafie numai în titlu. 

Theodor Paleologu, scriitor activ, profesor, diplomat, om politic, cu studii superioare, doctorale și postdoctorale în Franța și Germania, este mai mult decât o persoană, este o veritabilă instituție, șeful Casei Paleologu, instituție de înaltă cultură științifică și artistică. Theodor Paleologu este fiul nu mai puțin celebrului scriitor, diplomat și om politic Alexandru Paleologu.      

Reținem din Avertismentul la această carte că prostia, capcanele prostului  sălășluiesc în interiorul fiecăruia dintre noi. În această situație, gestionarea prostiei noastre și a altora are o importanță vitală. Pe un manuscris al lui Pseudokinegetikos sau Fals tratat de vânătoare de Al. Odobescu, Eminescu nota: „Nefericirea cea mai mare a omului este că mintea sa e limitată.”  Limitarea minții, ignoranța este un dat ancestral al ființei omenești. Ignorant te naști, ignorant mori. Prost te naști, dar poți deveni deștept, chiar înțelept prin cultură, instrucție și educație.               

Cuvântul „prost” provine de la slavul prostói – simplu, ignorant, naiv; sărac. Un verset biblic spune: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor” (Matei, 5:3). Aici cei săraci cu duhul înseamnă despovărați de păcate sau spovediți, smeriți, lipsiți de mândrie sau orgoliu. Cuvântul prost nu este lipsit de o mulțime de sinonime: tâmpit, nătâng, tembel, idiot. Primul capitol, Întreita rădăcină a prostiei, credem că mai potrivit s-ar fi intitulat Multiplele rădăcini ale prostiei, fiindcă ele sunt mai multe, de natură și origini diferite. Cititorului nu-i rămâne decât să se convingă de acest lucru. Urmează apoi Exemple și tipuri de prostie. Capitolele următoare oferă câteva soluții verificate de mari filozofi și gânditori, începând cu cei din Antichitate: Socrate, condamnat la moarte pentru ideile sale filozofice, soluția primelor școli filozofico-morale grecești: epicuriană, stoică, cinică, soluția creștină, soluția Flaubert și propria soluție a autorului. Amănunte despre aceste soluții le lăsăm din nou la îndemâna cititorilor.  Opusculul lui Paleologu abundă în referiri la scriitori și opere despre prostie în literatura străină și română. Nu putea lipsi din soluțiile enumerate nici Soluția lui Flaubert, anatomopatolog al prostiei moderne. Tema centrală a întregii sale opere este prostia. În Bouvard et Pécuchet, doi copiști modești, profesie nu întâmplător aleasă ca să sugereze automatismul și mecanicismul lucrurilor și vieții omenești, Bouvard și Pécuchet încearcă să se inițieze în toate științele posibile până când ajung la conluzia că eforturile lor sunt zadarnice și se întorc la masa de lucru. Romanul a fost publicat postum și se pare că Flaubert intenționa să insereze în partea a doua un Dicționar de idei primite de-a gata, un fel de dicționar de prostii, banalități, vorbe de clacă, un fel de enciclopedie a prostiei omenești.                                                                                                                 

În final, la întrebarea din titlul cărții Ce ne facem cu atîția proști? luăm cunoștință și de Soluția autorului. Când va închide definitiv ochii, ca oricare  muritor, și-ar dori dacă e să i se tragă moartea de la proști, așa cum au pățit-o Socrate, Cato, Cicero și Iisus Hristos, să moară de râs, ca soluție de sancționare a prostiei omenești prin râs. Ridendo castigat mores.Ca ingrediente la întrebarea din titlul cărții oferim în încheiere câteva expresii celebre, folclorice sau de autori mai mult sau mai puțin cunoscuți despre prostie cu atributele ei ironice: Prost să fii, noroc să ai. Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac. (Luca, 23:34)  Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame. ( Camil Petrescu)                                                      

Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur.  (Albert Einstein)                                                                                             Prostia este infinit mai fascinantă decat inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, prostia nu. (Umberto Eco)                                                                                                                     

Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. ( I.L. Caragiale)