Da, clopoţelul a sunat ca la fiecare început de nou an şcolar, şi la Penitenciar. De ce nu? Parafrazând un filozof antic, lumina ta nu va străluci mai puţin, dacă vei da din ea şi altuia. Unii deţinuţi, să recunoaştem, au nevoie de lumină. De lumina învăţăturii, a înţelepciunii, în general, care se presupune că i-ar face mai buni, cu un anumit simţ al responsabilităţii, capabili să discearnă, mai pregnant, între bine şi rău, teren pe care libertatea se poate pierde atât de uşor... Şcolarizarea deţinuţilor, asimilată cu şcolile speciale, nu este o treabă tocmai uşoară, din destule motive. Astfel, ei au o anumită vârstă, care poate trece şi de 40 de ani, unii nu au pus niciodată mâna pe condei, alţii au făcut-o, la modul sincopat, în copilărie. Gândurile lor sunt suficient de bulversate, afectându-le atenţia, memoria şi capacitatea de concentrare. Unde mai pui faptul că unii dintre ei mai prestează şi activităţi productive, care induc o anumită stare de oboseală şi indispoziţie la un nou efort. Acestea sunt doar câteva considerente obiective, care trebuie luate în seamă, ele reclamând o strategie didactică adecvată, astfel ca, după un timp, cu paşi mărunţi, dar siguri, să fie depăşit caracterul, oarecum, simbolic al acestei activităţi, trecând peste semnele de întrebare şi mirare, cu care deţinuţii se confruntă la început. Experienţa anilor confirmă că acest lucru este, în bună măsură, posibil. Unitatea are un învăţător calificat, repartizat prin grija Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor, acesta având dexteritate în mânuirea strategiei didactice, pretabilă mediului penitenciar. Baza materială este bună. Există sală de clasă, material didactic adecvat, manuale şi rechizite. Vorba ceea, poftă de învăţătură fie! Împărţiţi în două grupe - începători şi avansaţi - deţinuţii mai "isteţi" vor putea absolvi "dintr-un foc" ciclul primar (organizăm cursuri, doar, la acest nivel), dacă vor face faţă rigorilor examenului final, din iunie, anul viitor. Dacă nu se va întâmpla aşa, tot nu va pierde nimeni, întrucât nimic nu se pierde, ci totul se transformă... Dacă transformarea deţinuţilor va fi în bine, va fi un pic mai bine şi pentru ei, şi pentru societate... În condiţiile în care participarea la cursuri este opţională, numărul deţinuţilor nu prea are mare relevanţă (s-a pornit cu 26, cifra putând fi completată pe parcursul anului şcolar). Pilda cu "oaia rătăcită" este valabilă şi aici, poate, mai mult ca în alte părţi, pentru că, nu-i aşa?, dacă ai carte, ai parte şi lumea se vede cu alţi ochi. Cei înscrişi pentru şcolarizare au vârste cuprinse între 19 şi 33 de ani, condamnaţi pentru: furt - 12, tâlhărie - 13 şi lipsire de libertate - unu. Ca orice început cu o temelie bună din care să nu lipsească cuvântul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, preotul Penitenciarului, Dan Lele, a oficiat slujba de Te Deum, adresându-le "şcolarilor", totodată, un cuvânt de înălţare sufletească. Învăţătorul Pavel Răpsigan, cu experienţă de peste un an în acest loc, le va fi mentor în şcolirea lor primară. Le urăm succes la carte, nu la fapte infracţionale.