În urmă cu 25 de ani, atacurile din 11 septembrie au devastat Lower Manhattan, schimbând pentru totdeauna profilul emblematic al New Yorkului. Astăzi, Ground Zero nu numai că şi-a reconstruit „silueta”, dar a redefinit şi conceptul de rezilienţă urbană prin construirea unor noi zgârie-nori, amenajarea unor spaţii memoriale şi o renaştere culturală vibrantă.

Pentru Peter Bitwinski, complexul World Trade Center (WTC) a fost mult mai mult decât Turnurile Gemene sau un centru financiar: era locul în care lucra în fiecare zi, la etajul 69 al Turnului de Nord.

„Avionul a lovit în spatele meu şi m-a aruncat peste birou. Următoarele unul sau două minute au fost cele mai lungi din viaţa mea, în timp ce clădirea se zguduia violent. Nu era niciun incendiu la etajul meu şi, din fericire, am reuşit să cobor. Am făcut parte dintr-un grup care a ajutat un coleg de serviciu paralizat să coboare. Am reuşit să ieşim aici, pe West Street, la ora 10:15, iar turnul s-a prăbuşit la ora 10:28”, îşi aminteşte el într-un interviu acordat EFE.

În prezent, se întoarce la acelaşi Ground Zero în fiecare marţi pentru a oferi tururi gratuite, încercând să menţină vie memoria victimelor atacurilor din 11 septembrie.

Memorie vie

Cu un sfert de secol în urmă, atacurile au şters de pe hartă cei doi zgârie-nori, înalţi de 415 metri şi respectiv 417 metri, care dominau Lower Manhattan. Din 2011, două bazine reflectorizante se află pe locul fostelor Turnuri de Nord şi de Sud. Aceste bazine adăpostesc cele mai mari cascade artificiale din America de Nord şi sunt înconjurate de peste 400 de stejari.

„Aceasta va fi o pădure ani şi ani de acum înainte. Iar lucrul acesta este pur şi simplu frumos”, a declarat pentru EFE Marie Howe, o rezidentă din Florida care vizitează zona pentru prima dată.

Arborele care iese cel mai mult în evidenţă este un păr, cunoscut sub numele de „Copacul Supravieţuitor”, recuperat din ruinele World Trade Center şi devenit unul dintre simbolurile recuperării. Howe şi soţul ei au fost, de asemenea, surprinşi să descopere, printre noile construcţii, amintiri despre cum era zona înainte de atacuri. Una dintre ele este sculptura din bronz „The Sphere” (Sfera - n.r.).

Opera de artă, creată de Fritz Koenig în 1971 ca simbol al păcii mondiale prin intermediul comerţului, se afla între Turnurile Gemene şi, după ce a supravieţuit prăbuşirii celor două turnuri, a fost recuperată şi mutată temporar în Battery Park înainte de a se întoarce în complexul WTC în 2017.

Chiar şi una dintre cele mai avangardiste clădiri din zonă, staţia Oculus, a fost proiectată ca un memento permanent al atacurilor din 11 septembrie 2001. Proiectul lui Santiago Calatrava este aliniat cu traiectoria soarelui în fiecare zi de 11 septembrie, de la 8:46 a.m., când primul avion a lovit, până la 10:28 a.m., când al doilea turn s-a prăbuşit.

Luminatorul său central permite unui fascicul de lumină, cunoscut sub numele de „Leagăn de Lumină”, să traverseze Oculus urmând această aliniere şi să ilumineze două coloane paralele în momentele care coincid cu atacurile asupra turnurilor.

În 2014, a fost inaugurat One World Trade Center, un zgârie-nori de 541 de metri care a devenit principalul simbol al reconstrucţiei Lower Manhattan după atacuri şi care este cunoscut şi sub numele de „Freedom Tower” (Turnul Libertăţii - n.r.). Planul de reconstrucţie a zonei prevede ca acestuia să i se alăture un alt zgârie-nori, 2 World Trade Center, care a intrat în această vară într-o nouă fază de construcţie şi reprezintă ultima piesă majoră a reproiectării acestei zone.

Clădirea va avea 55 de etaje şi o înălţime de aproximativ 400 de metri, va dispune de terase pline de verdeaţă şi este programată să se deschidă în 2031 ca sediu global al American Express.

Însă renaşterea Lower Manhattan nu s-a limitat la arhitectura corporativă: oraşul a căutat totodată să revitalizeze zona din punct de vedere cultural, iar un exemplu excelent în acest sens este Centrul de Arte Performative Perelman (PAC NYC), inaugurat în septembrie 2023. Acest centru, construit în formă de cub şi placat cu marmură, a costat aproximativ 500 de milioane de dolari şi a fost conceput ca o sală de zi publică cu spaţii flexibile pentru teatru, dans şi muzică.