În această zi istorică, patria recunoscătoare îşi omagiază ostaşii, veteranii de război de azi, pe cei care, cu preţul vieţii lor, au repus bornele de hotar pe locurile lor fireşti, precum şi pe aceia care, astăzi, au datoria de onoare să o apere la nevoie şi să contribuie la menţinerea păcii în lume. Între 23 august şi 25 octombrie 1944, prin lupte crâncene, au fost înfrânte rând pe rând rezistenţele inamicului în Sf. Gheorghe şi zona Tg. Mureş, la Oarba de Mureş şi dealul Sângeorgiu, în zona Timişoara şi Arad, la Păuliş şi Miniş, pe Crişuri şi pe Someş, în munţii Lăpuş, Făget şi Meseş, la Oradea, Satu Mare şi Carei. În aceste operaţiuni au participat unităţi militare ale Armatei Române într-un total de 525.700 militari. Armata Română a pierdut în aceste lupte 58.330 militari, morţi răniţi şi dispăruţi, din care 3.811 ofiţeri, adică peste 900 de ostaşi zilnic, timp de 63 de zile. Pentru noi, bătrânii veterani, supravieţuitorii unui război lung şi greu, aceste zguduitoare cifre, dar, mai ales, rezultatul lor, eliberarea de sub ocupaţia străină a ultimei brazde de pământ strămoşesc, la 25 octombrie 1944, au rămas întipărite în memorie, pentru tot restul zilelor ce ne-au rămas de trăit. Nu putem uitata acele sentimente de uşurare şi mândrie când, în ziua de 8 septembrie 1944, după lupte şi pierderi grele, caporalul Aramlaşa Gheorghe a arborat drapelul românesc pe clădirea Primăriei din oraşul Oarba de Mureş şi cutremurătoarea cifră 11.040 de morminte ale ostaşilor români într-un singur cimitir, ca să dau un singur exemplu despre duritatea încleştării şi spiritul de jertfă al ostaşilor noştri în lupta cu duşmanii care ne-au călcat pământul. Nu putem uita nici Sf. Gheorghe sau, când, la 12 octombrie 1944, acelaşi drapel a fost arborat de locotenentul Draga Petre pe clădirea Primăriei din Oradea. La 25 octombrie 1944, drapelul tricolor românesc flutura şi pe clădirea Primăriei din Carei, ridicat de sublocotenentul Borşan din viteaza Divizie 9 infanterie "Mărăşeşti", marcând, astfel, eliberarea ultimului oraş şi a ultimei brazde de pământ românesc, rupt din trupul ţării în toamna anului 1940, prin nedreptul dictat de la Viena. Sărbătorirea aniversării, la 25 octombrie 2004, a 60 de ani de la acest istoric eveniment, reîntregirea hotarului de vest al ţării, este pentru toţi aceia care sunt cu sufletul alături de acest neam prilej de satisfacţie şi mândrie naţională, dar şi de reculegere şi înălţător omagiu adus Armatei Române. Dar nici acum şi nicicând nu se poate face abstracţie de participarea Armatei Române la operaţiuni militare peste hotarele ţării, în Ungaria şi Cehoslovacia şi, cu atât mai puţin, în campania din est timp de 1.159 de zile. Dar şi în est, ca şi în vest, a fost războiul nostru. Pe ambele fronturi, Armata Română a dus un război drept pentru reîntregirea hotarelor ţării şi eliberarea fraţilor de acelaşi neam. Pe ambele direcţii, războiul ne-a fost impus prin rapturile din vara anului 1940. Situaţia trebuie judecată şi apreciată în conjunctura şi condiţiile istorice de atunci. Astfel, România şi, în consecinţă, şi politica ei externă a suferit puternicul impact al schimbărilor geopolitice şi geostrategice ce au avut loc în Europa în anii celui de-al doilea război mondial. Spre cinstirea ei, Armata Română s-a dovedit a fi la înălţimea cerinţelor şi sarcinilor impuse de evoluţia evenimentelor şi directivelor conducerii politice a ţării. Astăzi, împovăraţi de ani şi de nevoi, militarii luptători de atunci, veteranii de război de mai apoi suportă cu demnitate greutăţile prin care trece ţara. Ei înţeleg că situaţia economică actuală a ţării nu permite să li se dea pe cât merită şi au încredere că această situaţie se va îmbunătăţi. Bătrânii veterani de război s-ar bucura mai mult să vadăla generaţia mai tânără, mai multă căldură, mai multă preocupare şi interes pentru cunoaşterea şi cultivarea trecutului zbuciumat, cu durerile şi bucuriile sale, dar glorios, al patriei şi armatei sale. Cu prilejul aniversării zilei de 25 octombrie, cei mai vârstnici ostaşi ai ţării aduc un călduros omagiu de preţuire Armatei Române, ostaşilor români aflaţi sub arme, cu îndemnul de a urma pildele de eroism şi jertfă ale înaintaşilor, pentru a fi demni apărători ai independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României. Urăm Armatei Române succese depline în realizarea programelor de restructurare şi modernizare, în scopul asumării unui rol activ în rândul armatelor statelor componente ale NATO.