Fosta actriţă franceză Brigitte Bardot a anunţat că va lansa, luna viitoare, o carte despre lupta sa de decenii pentru apărarea drepturilor animalelor, spunând şi că s-a săturat de lipsa de acţiune a guvernului Macron, informează AFP.

 

Fosta actriţă în vârstă de 83 de ani a spus că această carte, intitulată „Larmes de Combat” („Lacrimi de luptă”, n.r.), va apărea pe piaţă pe 25 ianuarie 2018. Volumul va fi „înregistrarea existenţei mele, va fi despre lupta mea în numele animalelor şi expresia profundului meu dezgust”, a declarat Bardot pentru AFP. „Va fi o înregistrare completă a viziunilor mele asupra lucrurilor, societăţii, modului în care suntem guvernaţi, modului în care tratăm animalele în ţara mea”, a adăugat Bardot, cunoscută în Franţa şi după iniţialele numelui său, „B.B.”. Ea a mai spus că „s-a săturat” de lipsa de sprijin a lui Emmanuel Macron în domeniul drepturilor animalelor. „Acest guvern a pornit prost”, a spus Bardot. „Macron nu are compasiune pentru animale şi natură”, a explicat aceasta.

Bardot l-a criticat pe preşedintele francez în vârstă de 40 de ani pentru că îşi petrece vacanţa de Crăciun la Chambord, un domeniu de vânătoare din Valea Loarei. „I-a felicitat pe vânători în faţa vânatului, cât acesta mai era cald. Este scandalos şi nepotrivit”, a mai spus Bardot. Bardot a publicat în Le Parisien, miercuri, o scrisoare deschisă prin care îşi anunţă cea mai nouă campanie împotriva folosirii blănii naturale.

Brigitte Bardot, o legendă a cinematografiei, adulată în anii '50-'60 pentru senzualitatea ei exacerbată, a ales să trăiască retrasă, însoţită de animalele ei de companie, în 1973, pe când avea 39 de ani. Despărţindu-se de familia ei burgheză, Brigitte Bardot a reuşit să devină celebră în cinematografie, după ce a urmat cursuri de dans. În 1956, a impresionat pe marele ecran într-un film conceput de soţul ei, cineastul Roger Vadim – „Şi Dumnezeu... a creat femeia/ Et Dieu... créa la femme”. În acel film, actriţa dansează şi execută un număr de mambo febril, pasional şi sugestiv, permiţând fustei sale lungi să se deschidă până la nivelul taliei. Acea scenă a generat un scandal uriaş în epocă, iar filmul a fost interzis în Statele Unite şi în alte câteva ţări. Totuşi, filmul a permis crearea unei legende, iar Brigitte Bardot, din ce în ce mai imitată de femei, a fost desemnată la acea vreme cea mai frumoasă femeie din lume. Actriţa franceză, cu un chip angelic, un zâmbet legendar şi un trup de femeie fatală, a devenit fantasma multor bărbaţi, dar şi ţinta asociaţiilor de moralişti, care vedeau în ea un pericol mult mai mare decât cel generat de simpla etichetă de „sex-simbol”. În schimb, romanciera Simone de Beauvoir era subjugată. „Merge în picioarele goale, refuză ţinutele elegante, bijuteriile, parfumurile, machiajul, toate acele artificii (...) Face ceea ce îi place şi acest lucru este tulburător”, scria ea. Urmărită de „hoarde” de fotografi care îi pândeau cele mai mici gesturi, „scandaloasa B.B.”, care a avut mai multe tentative de suicid de-a lungul existenţei sale, şi-a pierdut atunci orice şansă de a avea o viaţă privată. Devine tot mai afectată de luminile reflectoarelor, naşte un fiu pe care nu şi-l dorea, îşi multiplică scandalurile în care era implicată, ca şi numărul soţilor (patru în total) şi al aventurilor amoroase.

Celebră este aventura ei cu cântăreţul Serge Gainsbourg, care a creat pentru ea câteva refrene celebre. Generează noi controverse atunci când a acceptat invitaţia generalului De Gaulle şi a venit la Palatul Elysée în pantaloni şi haină cu epoleţi, în condiţiile în care doar fustele şi rochiile erau autorizate pentru femei. Generalul a fost încântat, dar soţia lui a fost furioasă. De fapt, B.B. afişa în viaţa ei aceeaşi libertate ca a personajului interpretat pe marele ecran, „o fată a epocii sale, care s-a înstrăinat de orice sentiment de culpabilitate, de orice tabu impus de societate”, potrivit unei declaraţii făcute de Roger Vadim. Născută pe 28 septembrie 1934, Brigitte Bardot a jucat în peste 50 de filme, dintre care multe lipsite de valoare, dar şi în câteva capodopere, precum „En cas de malheur”, de Claude Autant-Lara, şi „Dispreţul/ Le Mépris”, de Jean-Luc Godard.