Dincolo de ilaritatea situaţiei privind aşa-zisele negocieri, consultări pentru desemnarea-retragerea-numirea premierului şi formarea unui Guvern, ideea ca ministrul Justiţiei să fie un independent denotă ipocrizie, pentru că un astfel de portofoliu implică o susţinere politică de anvergură.

Cele patru coduri - penal, de procedură penală, civil şi de procedură civilă - finalizate de Ministerul Justiţiei după patru ani, au nevoie de susţinere în Parlament pentru a a fi adoptate, la fel ca multe alte proiecte de legi din domeniul justiţiei. Fostul ministru al Justiţiei, liderul democrat-liberal Valeriu Stoica, afirma recent că orice modificare adusă unor prevederi dintr-un cod, toate fiind "extrem de tehnice", ar duce la lezarea întregului cod, iar în opinia acestuia ar trebui toate adoptate prin asumarea răspunderii de către Guvern.
Dând timpul înapoi, în vara anului 2005, "independenta" Monica Macovei, ministrul Justiţiei de atunci, a înaintat Guvernului un pachet legislativ privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, asumat de Executiv. Pachetul legislativ a fost apoi criticat, unele prevederi fiind declarate neconstituţionale. Independenta Macovei, de la preluarea mandatului, a avut teme politice, iar prima, şi cea mai importantă, s-a numit Adrian Năstase, fost premier PSD între 2000-2004. Pentru aceasta, independentul ministru al Justiţiei a avut nevoie de eliminarea prevederii referitoare la imunitatea pentru foştii miniştrii şi de modificarea legii privind numirea procurorilor şefi, pentru a-şi putea desemna partenerii de lucru la DNA, mai ales că nu se prefigura o colaborare a sa cu procurorul general de atunci al României Ilie Botoş. Mai mult, conform unor surse din sistem, discreditarea unor membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin utilizarea informaţiilor din arhiva SIPA, a permis independentului anihilarea unor reacţii ale magistraţilor "vocali".
În mandatul Macovei, lupta anticorupţie a DNA a debutat prin grija în ceea ce priveşte posibilitatea de a percheziţiona parlamentari, fiind evocată posibilitatea modificării legii, ajungându-se în final la "bifarea", nume după nume, a listei adversarilor politici.

Timpul a relevat că intenţiile independentului ministru al Justiţiei coincideau cu cele ale politicienilor momentului, iar instrumentele ultilizate nu au făcut decât să discrediteze lupta împotriva corupţiei, neîndeplinindu-şi mare parte din misiunea pentru care a fost desemnat. Iar faptul că baroni locali şi alte personaje controversate, inclusiv Adrian Năstase, au reuşit să câştige alegerile uninominale denotă că publicitatea negativă e la mare preţuire. Totuşi, datorită relaţiilor europene ale Monicăi Macovei, România a reuşit să fie integrată în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007. Multe dintre intenţiile sale au fost de bună-credinţă, însă atitudinea şi modul de a expune problemele i-au atras antipatii şi i-au făcut pe mulţi să-l regrete pe predecesorul său, diplomatul Cristian Diaconescu, actual vicepreşedinte al PSD.

După experienţele din ultimii ani la care a fost suspus sistemul judiciar, acesta are nevoie de un ministru al Justiţiei, al cărui "portret-robot" pare o utopie - să fie susţinut politic, extrem de bine pregătit, vertical, ferm, bun negociator şi manager.