Iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă este principiul după care se desfăşoară jocul pentru fraieri, numit „alba-neagra”. Traian Băsescu este un maestru- emerit, un as al acestui joc. Nu au trecut decât doi ani de la învestirea sa ca preşedinte, şi Băsescu a reuşit o performanţă greu de egalat. A băgat România în ceaţă. Nimeni nu mai înţelege nimic. Traian Băsescu, cel trimis în judecată, în dosarul „Flota”, pentru cel mai mare prejudiciu adus economiei româneşti, joacă tare. Atacă în stânga şi-n dreapta, acuzând întreaga clasă politică. Toţi sunt corupţi, exponenţi ai unor grupuri de interese, numai el este neprihănit, alături de fecioara Elena Udrea. Pasiunea pentru ”vedeta blondă” îl va costa scump pe Traian Băsescu. Am avut dintotdeauna un dispreţ profund pentru bărbaţii care nu pot cuceri o femeie decât făcându-i favoruri. Recenta dezvăluire în legătură cu intervenţia Preşedintelui în favoarea unei firme, al cărei patron are relaţii cu Elena Udrea, ni-l arată pe Băsescu-jucătorul, Cassanova de Ferentari. Să nu facem pe proştii şi să nu ne ascundem după deget. Petiţia cu pricina a ajuns în mod selectiv la Preşedinte, scoasă din portjartierul Elenei Udrea. Papagalii care îl apără pe Traian Băsescu, debitează prostii după prostii, susţinând că Preşedintele era obligat să dea un răspuns. Aşa este, numai că, răspunsul trebuia dat celui care a înaintat petiţia şi nu celui care urma să o rezolve. Rezoluţia pusă de Preşedinte pe colţul memoriului, nu este un răspuns, ci un trafic de influenţă mascat de formula "rezolvare legală". Datoria Preşedintelui , în situaţia în care primeşte un memoriu, şi problema enunţată nu este de competenţa sa exclusivă, este să transmită printr-o adresă acel memoriu forurilor competente, comunicând totodată petiţionarului acest lucru. În încercările penibile de a-l apăra pe „soarele” lor, Băsescu, papagalii susţin că „biletul” Preşedintelui ar fi mai puţin vinovat decât cel al lui Tăriceanu. Diferenţa este că, primul ministru i-a transmis un bilet Preşedintelui României, care nu cred că a stat în poziţie de drepţi la primirea acestuia, grăbindu-se apoi să-l rezolve, în timp ce Preşedintele s-a adresat unui ministru, care cu siguranţă a luat poziţie de drepţi şi, după cum se vede, a şi rezolvat imediat. Dar ce contează care dintre bilete e mai vinovat. Tot conform principiului”alba-neagra” a procedat Traian Băsescu şi când a venit în Parlament pentru a adresa, chipurile, un mesaj cu privire la o problemă politică a naţiunii. Odată intrat pe uşa Parlamentului, Preşedintele s-a năpustit asupra tuturor, iar în final, bazându-se pe nebăgarea de seamă a parlamentarilor, le-a şuierat cu iuţeală că i-a consultat în legătură cu referendumul pentru votul uninominal. Procedură total neconstituţională. Parlamentarii trebuie să ştie pentru ce intră un Preşedinte în Parlament. Numai la bordel nu e nevoie să anunţi scopul vizitei, pentru că toată lumea ştie de ce te duci. Referendumul propus de Traian Băsescu este o prostie mare cât Casa Poporului. Referendumul se organizează pentru a afla voinţa poporului într-o chestiune controversată, în care se manifestă multă indecizie. În cazul votului uninominal, tot boborul spune da. Ce sens are să organizezi un referendum pentru a pune o întrebare la care cunoşti dinainte răspunsul ? Bani aruncaţi. După ce a dus în Parlament o mulţime de nulităţi, Traian Băsescu a avut brusc o revelaţie. Vrea vot uninominal, tocmai el, care era până nu demult împotrivă. O şmecherie ieftină, prin care speră să iasă basma curată din procedura de suspendare. Cu asemenea şmecherii şi trucuri, Traian Băsescu a reuşit ă păcălească multă lume. Întrebarea este : până când? În cazul referendumului privind demiterea lui Băsescu, liderii marcanţi ai PD încearcă să folosească acelaşi principiu "alba-neagra". Ei spun că, dacă la referendum poporul nu este de acord cu demiterea Preşedintelui, automat Parlamentul trebuie dizolvat. Este cea mai mare tâmpenie pe care am auzit-o vreodată. Aici nu este un meci, care pe care. Dacă poporul spune nu la referendum, înseamnă că procedura de suspendare şi de demitere a Preşedintelui a eşuat. Atât. Numai nişte imbecili pot interpreta Constituţia în sensul că cei care au votat suspendarea Preşedintelui trebuie pedepsiţi. Liderii PD nu se comportă ca nişte lideri marcanţi, ei sunt marcaţi. Marcaţi de ataşamentul faţă de stăpânul, fără de care ar fi văzut Parlamentul doar la televizor.