Alegerile locale au dat tonul în uvertura prohodului PSD Primele zile ale lui 2004 nu prevesteau prin nimic schimbările care au survenit pe scena politică în acest an. Partidul Social-Democrat rămânea cel mai popular partid, iar scăderea sprijinului înregistrat în sondaje nu părea în măsură să-i ameninţe poziţia de lider. În condiţiile unei majorităţi parlamentare confortabile şi a unei opoziţii apatice, cabinetul Năstase s-a bucurat de stabilitate, fiind considerat mai eficient şi mai puternic decât cele precedente. În 2004, românii au fost chemaţi la urne pentru alegerea edililor, a consilierilor locali şi judeţeni, a senatorilor, deputaţilor şi preşedintelui. Întreg anul electoral a stat sub semnul echilibrului între forţele politice şi, spre final, sub semnul schimbării, schimbare pe care unii analişti politici o consideră "nici completă şi nici sigură". Cu baronii noştri-n frunte... După câştigarea alegerilor generale din 2000, PDSR (PSD) a declanşat o campanie de schimbare a propriei imagini pentru a scăpa de vechea imagine de "partid succesor al regimului comunist". Promisiunile de autoreformare făcute de PSD au rămas însă neonorate, în condiţiile în care tehnocraţii aduşi după 2000 în partid (Mircea Geoană, Mihai Tănăsescu) sau noua generaţie (Cozmin Guşă) au eşuat în încercarea de a schimba structura clientelară a bazei partidului. Lipsa de voinţă politică pentru aducerea la ordine a "baronilor" locali a repreprezentat un semn al reîntoarcerii în propriul trecut. Strategia politică a PSD pe 2003 menţiona că un impact negativ de imagine pentru partidul de guvernământ l-a reprezentat acţiunea opoziţiei de a prezenta opiniei publice "clişee cu puternic mesaj negativ cum ar fi PSD partid stat, partid al corupţilor, baroni locali". Cert este, însă, că "baronii locali", toleraţi de conducere, în ciuda numeroaselor acuzaţii de corupţie din presă, au transformat PSD într-un "partid de clanuri", iar scandalurile de corupţie au implicat şi vârfuri ale partidului de guvernământ. PSD nu a reuşit să răspundă credibil, nici la nivel politic şi nici la nivel organizatoric, temei "baronilor locali". Unde-s doi, puterea creşte Alianţa PNL - PD, a cărei constituire reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente politice ale anului 2003, a dus la echilibrarea scenei politice. Frământaţi de convulsii interne după pierderea puterii, democraţii şi liberalii au ajuns, treptat, la concluzia că nu au şanse să intre în lupta electorală separat, în condiţiile în care actul de guvernare constă în concentrarea puterii în mâinile unui partid unic, dominant, şi nu într-un balans al puterii între guvern şi opoziţie. Sondajele de opinie din 2003 arătau că Alianţa se afla pe locul doi în ceea ce priveşte preferinţele electoratului, cu mult în spatele partidului de guvernămînt. Vor fi iarăşi ce-am fost ?! După succesul obţinut în alegerile din 2000, Partidul România Mare şi liderul său, Corneliu Vadim Tudor, au întrat într-un con de umbră, rezultat al unui embargou politic şi mediatic, într-o oarecare măsură. Apropierea anului electoral 2004 a adus o schimbare radicală de imagine şi de ?metamorfozare? a liderului PRM, care a anunţat că va renunţa la instrumentele sale politice favorite - pamfletul şi scandalul. Buturuga mică răstoarnă carul mare După ieşirea din coaliţia de guvernare, în decembrie 2000, UDMR a preferat, în noua configuraţie a Parlamentului, să negocieze anual un protocol de colaborare cu PSD, prin care Uniunea se angaja să susţină activităţile la nivel parlamentar şi guvernamental ale partidului de guvernământ. Liderii UDMR au justificat necesitatea acestui parteneriat strategic cu PSD prin dorinţa de îmbunătăţire a situaţiei comunităţii maghiare. Sprijinul acordat de conducerea UDMR partidului de guvernământ a generat numeroase crize interne. Lunga vară fierbinte Alegerile locale din vara anului 2004 s-au desfăşurat sub incidenţa unei noi legi, respectiv Legea 67/2004. Potrivit acestei noi legi electorale, dreptul de vot s-a exercitat numai pe baza actului de identitate, cartea de alegător putând fi folosită la alegerile ce vor avea loc în anul 2008. Prin noua lege a fost introdusă şi pedeapsa pentru mita electorală. Astfel, promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi sau un anumit candidat pentru funcţia de primar sau de consilier, precum şi primirea acestora de către alegători se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. De aceeaşi pedeapsă este pasibilă şi persoana care a votat fără a avea dreptul sau a votat de mai multe ori în ziua alegerilor. Totodată, în lege se prevede că împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. 15 pe un loc Peste 400.000 de cetăţeni români au candidat la alegerile locale din 6 iunie pentru cele aproape 45.000 de posturi de consilieri şi primari. Dacă sunt luaţi în considerare şi cei care s-au ocupat de organizarea şi supravegherea alegerilor, precum şi echipele de campanie, se poate aprecia că peste un milion de oameni au fost angrenaţi în această competiţie. Potrivit unei statistici alcătuite de Biroul Electoral Central (BEC), cea mai mare concurenţă s-a înregistrat pentru un post de consilier judeţean, unde au fost aproape 15 candidaţi pe un loc. Nu mai puţin de 22.169 de cetăţeni şi-au depus candidaturile pentru cele 1.436 de funcţii de consilieri judeţeni. La primari, a fost mai puţină înghesuială, pentru cele 3.138 de locuri fiind înregistrat un număr de 22.599 candidaţi, adică aproximativ şapte pe un loc. În sfârşit, pentru cele 40.036 funcţii de consilier local au concurat 360.036 competitori, adică nouă pe un loc. PSD este formaţiunea politică care a depus cele mai multe candidaturi, peste 50.000. Partidul de guvernământ era urmat, îndeaproape, de PD şi PNL, fiecare partid având separat cam 48 - 49.000 de candidaţi. Dacă se iau în calcul şi listele Alianţei D.A., democraţii şi liberalii au reuşit să mobilizeze o armată aproape la fel de numeroasă ca cea a partidului de guvernământ. Cele trei formaţiuni au acoperit cu candidaţi toate posturile de consilier local. Din cele 3.138 de posturi de primar - din care imensa majoritate, 2.821, erau la comune - PSD, PNL şi PD nu au depus candidaturi decât la aproximativ 1.700. Într-o situaţie asemănătoare s-a aflat şi PRM. Oarecum surprinzător, un partid nou înfiinţat, Forţa Democrată, condusă de Petre Roman, a reuşit să depună 17.270 de candidaturi pentru funcţiile de consilier - mai mult ca Acţiunea Populară a lui Emil Constantinescu - şi să găsească 1.269 candidaţi pentru postul de primar. Între cele 45 de formaţiuni politice care s-au angajat în această campanie - inclusiv minorităţile naţionale - s-au aflat şi partide complet necunoscute, precum Partidul Mileniul III, care a strâns 233 de candidaţi sau Partidul Tinerilor, care a găsit 31 de candidaţi. Dintre cele 16 minorităţi naţionale care au depus liste, UDMR a avut cei mai mulţi competitori, circa 8.000, în timp ce comunitatea italiană nu şi-a dorit decât un post de consilier local. 961 de independenţi au candidat la diferite primării, iar alţi 3.961 de independenţi au dorit să ajungă consilier local. Decât la oraş codaş, mai bine-n satul tău fruntaş Cel mai mare număr de mandate de primar, la nivel naţional, a fost obţinut de PSD - 1695 (54,33%). PNL a obţinut 442 de primari (14,17%). PD conduce primăriile din 376 de localităţi (12,05%). UDMR şi-a adjudecat, în cele două tururi de scrutin, mandatele de primar din 186 de localităţi. PUR are 121 de edili (3,88%), iar ca număr de voturi valabil exprimate a întrunit, la nivel naţional, 454.546 opţiuni (4,88%). PRM are 81 de primari după cele două tururi de scrutin (2,60%), iar ca număr de voturi valabil exprimate a întrunit, la nivel naţional, 315.978 opţiuni (3,39%). Alianţa "Dreptate şi Adevăr" PNL-PD şi-a adjudecat 10 mandate, 6 în judeţul Cluj şi 4 în municipiul Bucureşti. (n.r. Mandatul de primar general al Capitalei este trecut la o categorie separată). De asemenea, au fost atribuite 82 de mandate unor candidaţi independenţi, dintre care 11 în Covasna şi 10 în Harghita. PNŢCD a obţinut 34 de mandate de primar, Partidul Noua Generaţie - 23, PUNR - 14, Forţa Democrată din România - 11, FDGR - 9, Partidul Ecologist Român - 9, Acţiunea Populară - 8, Partidul Noua Democraţie - 5, alte cîteva formaţiuni avînd sub cinci mandate. Mai multe partide care au participat în alegeri nu au obţinut nici un mandat, unele având un număr foarte mic de voturi. Alegerile locale din 2004 au adus fiecărui partid în parte rezultate neaşteptate - de la scoruri nesperat de bune, cum este cazul Alianţei D.A., la unele care au făcut partide cu notorietate în percepţia electoratului, cazul PRM, egale cu partide minore, cum este PUR. PSD a reuşit un scor mai bun decât cel pe care l-a obţinut în 2000, dacă numărăm mandatele de consilieri şi de primari, dar rezultatul în sine a fost mai prost decât cel pe care şi l-a propus. Creşterea pragului electoral a stabilizat cu succes sistemul de partide şi a dus la o concentrare care a crescut în 2004 faţă de 2000. Principalii perdanţi ai celui mai recent scrutin au fost partidele mici, care nu au avut nici un fel de şanse. O analiză a rezultatele scrutinelor din luna iunie relevă că românii şi-au dorit o schimbare, ceea ce i-a adus Alianţei PNL-PD principalele câştiguri în afara Capitalei şi nu propria sa strategie. Votanţii au vrut neapărat o schimbare şi acolo unde nu au avut încredere în Alianţă au găsit alternativa la oricine - PUR, PNŢCD, etc.