Revizionismul cu care Traian Băsescu dă târcoale Constituţiei nu putea să lase rece un alt tip de revizionism, mai vechi şi mai încăpăţânat, şi anume cel maghiar. Marko Bela, imediat cum a auzit că se pune la cale revizuirea Constituţiei, a deschis gura şi a decretat din puţul gândirii: "Dacă se discută despre schimbarea sistemului sau regândirea sistemului democratic din România, regândirea relaţiilor între Preşedinţie, Guvern, Parlament, problema justiţiei, atunci eu aş afirma că e nevoie de schimbări radicale şi în ceea ce priveşte abordarea problemei etnice".


Adică, dacă tot vreţi voi să schimbaţi relaţiile politice între puterile statului, nu vreţi voi să ţineţi cont şi de o altă putere în stat, şi anume UDMR? A ieşit ceata lui piţigoi de la guvernare, dar tot mai ciripeşte. Nu ne uitaţi că nici noi nu v-am uitat, vrea să ne spună Marko Bela. Dincolo de ce declară Marko şi ai săi, de fiecare dată când se iveşte oportunitatea de-a trage focul sub oala UDMR-istă, ar fi bine să ne mai uităm şi-n ograda proprie, unde paiele sunt mereu aprinse. La noi nimic nu e ocrotit de revizuiri, toate pot fi aruncate pe foc, iar dacă nu mai avem ce pune pe foc, punem paie. În cazul de faţă avem ce pune pe foc, şi anume Constituţia prezentă. Revizuirile propuse de Comisia Prezidenţială converg spre a da ca prerogativă preşedintelui dizolvarea Parlamentului, la fel precum se dizolvă cuburile de gheaţă în paharul cu whisky. "Foarte bine, să se revizuiască primim, dar să nu se schimbe nimic", ca să-l cităm pe conu` Iancu. În cazul acesta, pe când o revizuire a Bibliei? Să dăm cu tablele de pământ ca Moise, iar când ajungem la Vechiul Testament să apară şi apostolul Marko. Biblia după Marko nu ştiu cum ar putea suna, însă biblia pământească, care este Constituţia, dacă ar fi după Marko, abia atunci am vedea noi dizolvare. Ne-am dizolva cu toţii în ţinutul Harcov, mai ceva ca-n triunghiul Bermudelor. Revizuirea e modul nostru de a fi în istorie. Toţi cei care vin la cârmă trebuie să smulgă din rădăcini tot ce-au făcut ceilalţi. N-am fi liniştiţi, dacă n-am scoate iarba cu rădăcină cu tot, ca mai apoi, când dă colţu` ierbii din nou, să poată spune noul regim că din cauza lui a încolţit iarba. Cam acesta este cercul vicios în care ne învârtim de atâta timp, iar vicleanul Marko îşi secretă cu mare plăcere substanţele toxice pentru a mai usca o dată iarba noastră, doar, doar s-o mai revizui ceva şi-n folosul iredentismului. Toate acestea, în speranţa că va creşte iarba şi-n curtea sa.
Slabe speranţe, mai ales că, după ieşirea de la guvernare, UDMR-ul pare tras pe linie moartă.

Parafrazând finalul romanului "Groapa", al lui Eugen Barbu, putem spune că Marko a şi început să audă cum creşte iarba pe mormântul politic al UDMR.